Lego este o jucărie pentru copilul din noi! Puteți să mă contraziceți? Cred că nu :), adică mă uit că de când a început să aibă Tea jucării din astea, mă joc cu ea cot la cot. Nu mă apuc acum să povestesc despre tipurile de jucării sau colecții sau alte asemenea, pentru că nu e un advertorial.
Mai nou mă uit cu mare interes ce fel de lucruri „băiețești” ar fi pe placul ei ca să nu fiu eu foarte girly, că de prea mult roz/fundițe/bucătării ajung să „strice”. Găsesc destul, doar că prețul e uneori cam prohivitiv.
Dacă tot am ajuns să vorbesc despre jucării, hai să le luăm pe toate. Mașinuțele …sunt, din fericirie, prezente în jocurile fetițelor, pentru că „ea” sau „el” au nevoie de un mijloc de deplasare până la „piață” sau „coafor” așa că sunt nevoit să caut mașinuțe ale căror uși se deschid, sunt cu radio comandă și alte asemenea :)) Cumva am ajuns să îmi cumpăr jucăriile pe care nu le puteam lua când eram mic sau nu aveam deastui bani. Cumva am ajuns să iau jucăriile pentru copilul din mine!
Păpușile „simple” sunt interesante, dar acelea care zic sau fac ceva sau au „accesorii” sunt foarte interesante, de fapt cred că multe dintre jucării sunt făcute de producători pentru copilul din interiorul oamenilor mari. Uitați-vă la mașini, păpuși, bucătării, la funcțiile acestora și gândiți-vă la rece câte dintre toate …butoanele, luminile, sunetele, mișcările sunt interesante sau folosite de copilul vostru 🙂
Plastelina e o altă „nebunie” care nu mai are nimic (aproape) cu ce era în copilăria multora dintre noi. Vine într-o tonă de culori, arome …vine cu tot felul de accesorii pentru a face înghețată, brioșe, căței, forme șamd, în cutii mari, mici sau mijlocii, cu unelte pentru mai mult control asupra formelor pe care vrei să le creezi. Cât se joacă copilul cu TOATE acestea? prea puțin, pentru că părintele sau copilul din noi e cel care își pune imaginația la încercare.
Despre puzzle ce să vă zic. l-am făcut pe cel cu albă ca zăpada de îl șiu pe dinafară. De la cel de 4 bucăți până la cel de 20 de bucăți …de la cel de lemn, la cel de pe tabletă …le faci pe toate la început tu …apoi și bebe. NU v-ați întrebat de ce au copii atât de multe puzzle-uri acasă …pentru că s-au săturat părinții să le facă pe aceleași 🙂 și copilul din noi vrea ceva nou.
Mai sunt mingiile, jucăriile de nisip, bicicleta, motocicleta care sunt alese de părinți tot după sufletul lor, după cum vroiau să le aibă atunci când erau copii …adică pentru copilul din noi.
Singura categorie de jucării cu care am o problemă este cea legată de arme …puști, pistoale, în special. Arcurile sau săbiile le mai tolerez pentru că sunt multe personaje de desene animate care folosesc așa ceva …dar oricum armele (din orice categorie ar fi ele) sunt greu de digerat.
De fapt nu vreau să spun ceva cu aceste rânduri …doar simțeam nevoia să-mi trec în „curat” gândurile.
Mulțumesc că m-ați citit.
