Câţi dintre noi/voi nu şi-au bătut capul cu alegerea grădiniţei. Numai eu ştiu cât am tocit interentul, broşurile, lumea din parc, cunoştinţele, încălţările şi străzile pe o rază de 20 de minute în jurul casei în căutarea GRĂDINIŢEI? Vă închipuiţi cum arată toata treaba asta atunci când al tău copil are ceva diferit, care necesită ceva diferit?
Oana Popescu ştie …şi ca ea totţi părinţii în situaţii similare.
Aşa cum spuneam în postul precedent, căutarea unei grădiniţe este cu siguranţă o sarcină grea pentru părinţi, chiar dacă ştim foarte bine ce ne dorim pentru copilul nostru, ştim exact ce i se potriveşte sau ce are nevoie micuţul, de multe ori nu se întâmplă să găsim locul ideal, dar uneori se întâmplă să găsim acel loc „aproape perfect”.
Cu multă răbdare, cu puţin noroc şi tone de informaţii adunate din „cea mai bogată bază de date ever” şi anume INTERNETUL am ajuns să găsesc acel loc „aproape perfect” condus de o mămică minunată.
Dar să vă povestesc cum am ajuns la NUKI.
La 2ani şi 8 luni D a mers la o grădiniţă super din d.p.d.v. educaţie, programă, oameni. După prima săptămână s-a îmbolnavit şi a stat acasă câteva zile, a revenit fericită, nu am avut probleme de acomodare. Au fost mai mult decât înţelegători având în vedere alergiile fetiţei, asistenta medicală era minunată. Aşa deci, din punctul ăsta de vedere a fost ok, dar din cauza alergiilor, D este foarte sensibilă pe partea respiratorie, au apărut complicaţii. Din păcate mulţi părinţi nu înţeleg că o viroză se poate manifesta diferit la doi copii, unuia poate îi curge puţin nasul iar altul poate zace la pat. Aşa a fost şi cazul fetiţei mele. După ultima săptămîna din septembrie 2012 am ajuns cu ea la urgenţă în insuficienţă respiratorie gravă, a stat în spital 5 zile conectată la aparatul de oxigen, cu branule şi antibiotic şi mâncare pe venă. A fost un eveniment după care tragem şi în ziua de azi, la 3 ani de atunci. După acest incident, pediatra, o altă mămică minunată şi un medic asemenea, ne-a interzis intrarea în colectivitate.
Cum spuneam, la gradiniţă erau şi copii care tuşeau, sau aveau muci. Asta se pare că e o treabă care nu deranjează pe nimeni, a-ţi duce copilul bolnav la gradi e un lucru normal. Dacă noi părinţii am fi un pic mai conştienţi de gravitatea acestor răceli şi a complicaţiilor pe care le dau poate că nu am mai avea atâţia copii bolnavi. Mi s-a întâmplat de nenumarate ori să o duc la teatru la Zurli şi să îmi zacă după aceea câte o săptămână….. De ce??? de ce ar trebui ca eu să-mi ţin copilul sănătos în casă şi să-l privez de bucuriile copilăriei, când acei copilaşi răciţi, ar trebui ţinuţi izolaţi doar pe o perioadă scurtă de timp. De ce ar trebui să-mi ţin eu izolat copilul la nesfârşit???? NU VREAU răspuns la întrebările mele pentru că îl cunosc.
Revenind la ideea cu …căutatul grădiniţei.
Am dat căutare pe net după „gradiniţa pentru copii cu alergii” sigură fiind că aşa ceva nu există, dar bazându-mă foarte mult pe zicala „până nu încerci nu vei şti niciodată”. Surpriză!!!! Grădiniţa Club NUKI pentru copii cu alergi alimentare, asta stătea scris în capul listei. Am sunat, şi doamna de la capătul celalalt al firului m-a şi invitat în aceeaşi zi să văd grădiniţa. Am luat-o pe D de mână şi am mers acolo, fetiţa a uitat de mine imediat ce am intrat pe uşă 🙁 sau :-). În acea perioadă plină de evenimente prea puţin controlabile, sentimente de frustrare, priviri neîncrezătoare şi dojenitoare, ajunsesem să cred că sunt nebună, că nimeni nu crede cât de serioasă este situaţia. Atunci am cunoscut-o pe Alina Constantinescu, proprietara Gradinitei NUKI, o mămica muuuult mai încercată decât mine. În timpul discuţiei, am început să plâng, mi-am cerut scuze spunându-i că am ajuns să cred că sunt nebună, iar replica ei a fost [pullquote]”dacă e aşa stai liniştită că suntem cel putin două nebune în situaţia asta”[/pullquote]. Viaţa ţi se schimbă cu totul, nu e de netrăit, dar este dificilă adaptarea şi mai ales este dificil să te lupţi cu cei din jurul tău, cei care nu ştiu, nu cred şi nu vor sa stie că alergiile alimentare sunt mult mai prezente în jurul nostru decât ştim noi.
Aşa că am găsit grădiniţa „aproape perfectă” pentru copilul meu cu alergii alimentare, fiind SINGURA grădiniţă din Bucuresti DEDICATA copiilor cu alergii nefiind totuşi restrictivă. Acolo totul este personalizat, fiecare copil are scris în dreptul lui la masă, ce alergii are. Tot personalul este intruit de un medic alergolog. Au fost doi ani minunaţi la NUKI, doi ani în care fetiţa mea s-a simţit fericită, ocrotită, a învăţat o grămadă de lucruri interesante şi-a făcut foarte mulţi prieteni, dar mai presus de orice s-a simţit NORMALĂ!!! ceea ce ne dorim cu toţii pentru copii noştri.
PS …oana nu se oprește aici …o să continue să ne spună, să ne învețe și… poate părinții copiilor cu alergii alimentare vor avea o viață mai ușoară
