alergii alimentare – guest post Oana Popescu

Oana revine …şi se „leagă” de o chestiune de bun simţ. Dacă stai să te gândeşti puţin mâncatul pe unde apuci ar trebui să fie o chestiune în atenţia tuturor, DAR care poate afecta copii cu alergii alimentare

Mâncatul pe unde apuci, unde sunt bunele obiceiuri ale bunicilor noștri
Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile fine, bunul simţ, mâncatul la masă, cu furculița şi cuțitul, serveţelul alături, spălatul pe mâini înainte şi după masă, zic eu minime frânturi de educație, de bun simt, de respect pentru cei din jur. Şi privind din colțisorul meu, aceste obiceiuri sunt binevenite într-o lume cu alergii alimentare.
Când bunica mea era domişoară, nu era permis mâncatul pe stradă, era considerat un comportament lipsit de politeţe, acum ce mai înseamna o merdenea mâncată la semafor???
Dar ce mai încoace şi încolo, ma îngrozește ce văd pe străzi, prin parcuri, la locurile de joacă, copii care își iau prânzul pe scara toboganului, sau alergând între un leagăn şi balansoar, pe bicicletă cu covrigul în mână, bunicuţa care se ţine cu iaurţelul după copilaş printre alţii copilaşi care se joacă şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Anul trecut eram cu D la un loc de joacă pe care ea îl iubeşte foarte tare, se juca frumos pâăa într-un moment în care pe scara unui tobogan pe care dorea să coboare, în faţa ei, un baieţel stătea fix la mijlocul distanţei dintre urcare şi coborîre şi mânca nestingherit un pateu cu branză sub privirile mândre ale mamei lui. D s-a oprit, mi-a facut semn cu mâna, am rugat-o cât de frumos am putut pe respectiva mămica să-şi i-a băieţelul de pe scară şi să-l mute pe o bancă până îşi termină pateul. Doamna s-a simţit ofensată că îmi permit eu să-i spun unde să-şi i-a gustarea odrasla ei. Simţeam deja cum îmi ies flăcări pe urechi dar am încercat să rămân calmă, şi să-i explic doamnei că în parc sunt şi copii cu alergii la anumite alimente, că fetiţa mea este alergică la lapte, că fiul ei pune mâna plină de urme de caşcaval pe bara de la scară şi că există riscul ca fetiţa mea să păţească ceva….

Reacţia ei remarcabilă şi cumva definitorie pentru o bună categorie a poplaţiei [pullquote]a fost să-mi ţin copilul acasă atunci, dacă este bolnavă şi să mai las fiţele astea!!![/pullquote]”

I-am spus cu ultimele frânturi de calm pe care le mai aveam că nu-i doresc să ştie ce sunt acelea „fiţele” de care vorbeşte, apoi am plecat cu D 5 metri mai încolo şi m-a buşit plânsul, de furie, de neputinţă, de frustrare, dar a trecut şi asta.
Copii cu alergii nu sunt bolnavi, sunt doar puţin altfel, dar asta nu înseamnă că trebuie izolaţi, sunt la fel de normali ca oricare alt copil care merge şi se joacă în parc; ce nu este normal este mâncatul pe stradă, prin parcuri, fără o posibilitate minima de igienă.
Anul trecut am plecat cu D şi cu soţul meu cu CityBus-ul prin Bucureşti, era o zi superbă de toamnă, numai buna de văzut Bucureştiul prin ochii unui turist. Ne-am urcat la etaj, D era în culmea fericirii pentru că putea atinge frunzele copacilor de pe bulevardul Kiseleff, drept urmare ne-a cerut să o lăsăm „un pic mami” să stea în picioare pe un scaun din faţa noastră, ţinută fiind de tatăl ei. Oameni cu bun simţ, am descălţat copilul, că deh, mai stau şi alti oameni cu hainele pe scaunele alea şi i-am oferit fetiţei picul de bucurie. Cand am luat-o între noi să o încalţ am observat că pe mâna stânga, în jurul cotului avea o pată roşie cam de 15cm lungime şi plină cu bubiţe care dădeau semne de puroi, totul în mai puţin de 10 minute!!! M-am panicat, am scos serveţelele umede şi am şters-o bine şi i-am dat şi zyrtec. Altceva nu am ştiut ce să fac. Stăteam amândoi adulţii gândindu-ne ce ar fi putut fi pe spătarul acelui scaun. Evident urme de lapte, dar de la ce???

Concluzia a fost …de la o îngheţată!!!

Sunt persoane care de la stropi de lapte, simple urme, pot intra în şoc anafilactic; oare ce ar trebui să facă acele persoane???
Cred că ar trebui să ne amintim regulile de conduită ale bunicilor noştrii şi sunt sigură că am deveni un strop mai grijulii cu noi şi cu semenii noştri.