…este pe cât de frumoasă, pe atât de delicată, ca să nu zic grea. Viaţa cu doi copii este, dincolo de orice, extrem de solicitantă. Parcă abia găsisem echilibrul şi pusesem ordine în viaţă că …o luăm iar de la capăt şi nu e rău deloc, pentru că moaca astuia mic este de nepreţuit, alături de realizările fetei mele.
Acum dacă ar fi să mă gîndesc la categoriile mari pe care le schimbă viaţa cu doi copii ar fi: cum serveşti masa, ce se alege de viaţa ta intimă, cum se prezintă viaţa socială, când şi cum mai apuci să faci sport, cum îți controlezi nervii, care mai este relaţia cu părinţii, cum te ajută sau încurcă prietenii şi cum arată viaţa profesională. Dacă îmi mai vine vreo idee am să scriu, am să completez 🙂
Cum serveşti masa? Am ales să încep cu servitul mesei, pentru că asta m-a lovit destul de tare. Ajunsese să îmi placă să servesc masa în trei, să văd cum Tea ajută la aşezatul tacâmurilor în timp ce noi pregăteam felurile de mâncare. Acum e un iureş, singurul moment în care mai seamănă cu ce era, este atunci cînd ajung la mama acasă. În rest este un fel de leapşa. Eu pregătesc masa pentru Tea, în timp ce bebe serveşte laptele. Apoi mă ocup de el, în timp ce soţia mănâncă ceva. Apoi mănânc şi eu ceva, până se hotărăşte bebe că mai vrea ceva sân. În acest timp Tea termină şi vrea să se joace. În final, în funcţie de bebe, eu sau soţia apucăm să terminăm de mâncat. Atunci când unul dintre noi este plecat, masa este şi mai amuzantă pentru „ăl mai mare”.
Ce se alege de viaţa ta intimă? Viaţa intimă se poate rezuma foarte simplu la…un pupic pe frunte. Suntem abia la 1 lună de la naşterea celui mic iar viaţa noastră arată precum părul Tinei Turner. Pe de altă parte, mai sun și „hormonii”… Hormonii mei nu sunt pe placul soţiei la un interval aşa de mic după naştere. Oricum la cât de adormiți suntem şi la cât trage de noi şi Tea …nu ştiu cum am putea să mai „croşetăm” ceva :))
Cum se prezintă viaţa socială? Viaţa socială se rezumă la vizite scurte la părinţi sau la prietenii apropiaţi care ne bat la uşă. Cumva acest aspect nu s-a limitat excesiv. E drept că nu mai există mersul la restaurant sau film, dar dintr-un anumit punct de vedere este un „domeniu” care a avut parte destul de puţin de suferit.
Când şi cum mai apuci să faci sport? Treaba cu sportul este delicată. Pe mine m-au apucat competiţiile, alea serioase şi e nevoie de antrenament serios. Cam trei zile sunt dedicate antrenamentelor, adică cam 3 ore pe zi. Cam mult! Noroc că soţia vrea să mă ţină în formă.
Cum îți controlezi nervii? Păi poţi să ţii în tine şi atunci devii cărunt înainte de vreme. Poţi să ieşi la alergat sau să practici orice alt sport. Ideal ar fi să găseşti o modalitate să te relaxezi. Eu unul …bag kilometrii 🙂
Care mai este relaţia cu părinţii? Asta e o chestiune foarte delicată. Dorinţa lor de a participa este câteodată prea mare raportată la cât de dispuşi sunt copii să accepte. Pe de altă parte, pare că, au uitat că deja ai un copil, că a crescut sub îndrumarea noastră fără probleme, că te poţi descurca, că şi prima dată ai cerut ajutor atunci când ai avut nevoie. Problema e că şi noi ne pierdem răbdarea şi chiar dacă sunt bine intenţionaţi, asaltul e prea mult pe lângă cel al copiilor. Tot ce poţi face este să îi rogi, să le explici şi să speri că vor înţelege.
Cum te ajută sau încurcă prietenii? Păi deja după primul copil prietenii s-au triat, au rămas puţini, iar aceia care au rămas ştiu cum să fie sau nu parte din viaţa ta. De principiu cine a fost alături de tine a rămas alături de tine, ba chiar unii au plusat „dacă nu ai timp, dă-mi lista şi fac eu cumpărăturile”. Frumos nu?
Cum arată viaţa profesională? În mod normal arată la fel, sau ar trebui să arate. Important este să ai parte de înţelegere mai ales în primele luni, primele 3 luni să zicem. Mereu e important să te obişnuieşti cu cel mic, să existe un program, să găseşti un nou ritm, ori dacă cei de la muncă au nevoie de tine peste programul normal, atunci e foarte greu să echilibrezi rapid situaţia. Cumva …mai bine să mă lase să mă aşez, că voi recupera eu după, oricum familia primează.
Ce relaţie am cu primul copil? Relaţia pare neschimbată. E drept că sunt momente în care stau după fundul lu Radu-Matei, dar doar atunci când plânge sau în situaţii ieşite din comun, moment în care oricum simte nevoie să meargă în camera ei şi să închidă uşa până se liniştesc lucrurile. Continuăm să ne jucăm, să mergem la plimbare sau să facem lucruri împreună. De fapt sunt momente în care ea singură cere prezenţa celui mic. Să sperăm că lucurile vor rămâne aşa.
Pe scurt …au apărut schimbări şi aşa cum era de aşteptat e nevoie de răbdare pentru a trece peste ele atunci când e vorba de viaţa cu doi copii…
