De ce aş scrie despre motivul pentru care mă voi opri la doi copii? În primul rând pentru că mi-am dorit trei copii, în al doilea rând pentru că am descoperit ce înseamnă să ai mai mult de un copil, în al treilea rând vârsta mea şi a mamei şi a bunicilor şi pentru că aşa simt.
DA …mi-am dorit trei copii, şi încă îmi mai doresc, doar că realizez că efortul pentru a creşte în condiţii cât mai bune trei copii este uriaş. O sa îmi spuneţi cum de reuşesc mulţi de pe la ţară sau din familii mai puţin norocoase să crească mai mult de 3 copii şi eu om care lucrează la TV mă plâng? Ce să zic! Cred că acolo e vorba de la început despre o altă situaţie şi cred că orăşenii sunt mult prea focusaţi pe carieră, condiţii de viaţă bune, egoism (ca să realizeze cum schimbă un copil viaţa, cum o umple). Orăşenii se cîcîie (un termen corect) şi ajung pe la 30+ să zică „vreau copil”, apoi descoperă ce frumos e şi realizează că pentru gâlma aia ai nevoie de o cantitate uriaşă de atenţie şi energie. Apoi mai descoperă că ar putea să îl mai lase cu bunicii, doar că sunt prea bătrâni şi nu e o idee foarte bună.
Hai că poate la primul copil merge să mai „tragi” de bunici, dar deja la al doilea când tu ai 35+, iar părinţii voştrii 60+ (parcă cu toate bolile din lume) nu mai e aşa de plăcut, realizezi că nu ar fi fost o tragedie dacă „îl făceam mai devreme”.
De fapt aici e problema, că mulţi credem că trebuie îndelinite o serie de condiţii, gen casă, maşină, credit achitat, poziţe socială sau profesională stabilă şamd şi vrei toate astea pentru că zici tu că aşa, cu toate rezolvate, te poţi dedica copilului. ERONAT. După ce îl faci, într-un final, şi descoperi ce ai pierdut, te gândeşti că ar fi frumos să fie pereche, sau măcar să ai doi. Te pui pe treabă şi descoperi după 9 luni că ai slăbit 5 kg în 5 zile, că liber înseamnă să te joci cu cel mare sau pauză este atunci când aştepţi în timpul orei de înot, că dormit înseamnă 2-3 ore maxim legate şi altele la care nu îmi vin acum pentru că am dormit puţin :)). Totul e frumos şi nu aş da pe nimic senzaţiile pe care le trăiesc acum, doar că viaţa arată de multe ori ca un avion care este în cădere liberă necontrolată.
Atunci îţi dai seama ce ar putea să însemne un al treilea, atunci când la 3 noaptea unul plânge, iar al doilea trebuie să doarmă pentru că e foarte obosit, tu ai vrea să mergi la un concurs de alergare, iar soţia este epuizată. Cu toate acestea te interesezi, analizezi şi spui că dacă ai avea o casă mai mare şi bunicii peste drum, ai putea să o duci la capăt. De fapt nu este aşa complicat, complicat poate fi pentru mamă, dacă a făcut cezariană, dacă a sărit de 37 de ani, dacă ai cum să le oferi egalitate de şanse (sună urât, dar e adevărat) tuturora, dacă fizic poţi să mai duci şi dacă eşti dipus să ai viaţă socială cu ducktv, disneyjunior şi bunicii.
Ooooo să nu uit şi de diferenţa de vârstă dintre copii. În cazul meu sunt 4 ani şi e perfect pentru că Tea este semi independentă şi când are chef chiar are grijă de Radu. Mai mică ar fi dorit mult mai multă atenţie de la noi, mai mare probabil că aş fi pus mai multă presiune pe ea (şi nu e corect). Păi dacă faci o socoteală, trei copii, diferenţă de 4 ani şi primul la 32 …dă cu virgulă. Mai ales că nu sunt vreo vedetă rock să stau calm că sunt tată la 70 de ani :))
Deci …acum că m-am descărcat, pentru că articolul nu are altă valoare, zic …aş vrea un al treilea, dar mă opresc la doi copii, doar că nu mă mai ţin nici curelele, nici buzunarele, nici bunicii, nici egoismul, nici sănătatea mea sau a soţiei, nici casa, nici maşina …asta ca toată lumea să aibă o viaţă cât mai lipsită de griji.
Respect pentru cei care fac mai mult de 2 copii, respect pentru cei care se sacrifică până la capăt, respect pentru curaj şi determinare.
Mă duc acum la Radu …are chef de vorbă, iar apoi merg cu Tea la înot …şi poate apoi ies şi eu la alergare, iar soţia prinde o oră pentru ea.
Buna! 🙂
asa am zis si eu dupa 2 copii. Imi atinsesem obiectivul, aveam pereche, deci, teoretic, afacerea era incheiata…Numai ca, cineva acolo sus avea alte planuri…A aparut piticuta care face in curand 6 ani. Am plans, m-am zbatut, mi-a dat cu virgula, dar sotul meu a fost Capul limpede si destept si mi-a spus ca daca ni s-a dat acest copil, este cu un scop. Suntem intelectuali, venituri modeste (am avut si ani mai buni dpdv financiar), 4 bunici (au ramas doar 3 intre timp, fiecare cu panoplia lui de boli)…este f greu uneori, cateodata imi vine sa fug in lume :), dar am supravietuit si nu pot spune ca am facut eforturi fantastice sau ca au fost momente peste care nu am putut trece. Suntem inca normali la cap si copiilor nu le lipseste nimic. Este adevarat ca nu sunt rasfatati cu toate nebuniile pe care le vad la altii si le vor, dar cred ca nu ar fi fost nici daca era unul singur sau 2…E bine sa stie valoarea banului indiferent de potenta financiara a parintilor. in concluzie, viata cu 3 nu este asa de scary cum pare. 🙂
Aveți respectul meu si va inteleg punctul de vedere. Cine stie ce va fi …
Buna! 🙂
asa am zis si eu dupa 2 copii. Imi atinsesem obiectivul, aveam pereche, deci, teoretic, afacerea era incheiata…Numai ca, cineva acolo sus avea alte planuri…A aparut piticuta care face in curand 6 ani. Am plans, m-am zbatut, mi-a dat cu virgula, dar sotul meu a fost Capul limpede si destept si mi-a spus ca daca ni s-a dat acest copil, este cu un scop. Suntem intelectuali, venituri modeste (am avut si ani mai buni dpdv financiar), 4 bunici (au ramas doar 3 intre timp, fiecare cu panoplia lui de boli)…este f greu uneori, cateodata imi vine sa fug in lume :), dar am supravietuit si nu pot spune ca am facut eforturi fantastice sau ca au fost momente peste care nu am putut trece. Suntem inca normali la cap si copiilor nu le lipseste nimic. Este adevarat ca nu sunt rasfatati cu toate nebuniile pe care le vad la altii si le vor, dar cred ca nu ar fi fost nici daca era unul singur sau 2…E bine sa stie valoarea banului indiferent de potenta financiara a parintilor. in concluzie, viata cu 3 nu este asa de scary cum pare. 🙂
Aveți respectul meu si va inteleg punctul de vedere. Cine stie ce va fi …