UPDATE am uitat să vă zic că mă amuză teribil părinții care ies în fugă din clasă cât cel mic este încă ‘amețit’ și apoi stau cam 2 ore prin curtea grădiniței -just in case :)))
Mai în glumă mai în serios mulţi părinţi parcă au nevoie de un ghid special pentru primele zile la grădiniţă. Parcă vor să cumpere tot, parcă vor să fie totul perfect, parcă e prima lor zi la grădiniţă.
prima zi
Cum a fost prima zi cu Tea la grădiniţă? …v-aţi aştepta să vă spun plină de emoţie şi curiozitate …dar nu voi spune asta, pentru că nu a fost cazul.
La noi emoţiile au fost la primele zile la creşă. Acolo a fost tare ciudat pentru noi. Momentul în care laşi copilul în mîinile unor necunoscuţi e teribil. Oricît îţi zîmbesc, oricât îţi oferă asigurări că totul va fi bine …nu te linişteşti. DAR mereu va fi un DAR. Ca să închei acest capitol vă spun că faptul că am avut curajul să îmi duc copilul la creşă (avea 1 an şi 10 luni) a fost de bun augur pentru dezvoltarea ei. Am reuşit să punctăm pozitiv la toate capitolele …socializare, pamperşi, masă, joacă, vorbire, desen, mişcare …
Revin la grădiniţă şi îmi aduc aminte că Tea ne tot întreba de ce plîng mulţi copii – „ei nu înţeleg că se pot juca cu mulţi copii şi că au la dispoziţie jucării?…de ce nu se bucură?”. Cam asta spune tot! Aveam posibilitatea să o luăm la ora 13 sau pe la 16.:30, după somn. Am ales varianta doi …şi ne-a spun câţi copii au plâns şi au trebuit luaţi la prânz şi cum au venit părinţii care păreau speriaţi şi cum nu înţelegea de ce se întîmplă atât plâns.
Dincolo de orice, mi-ar fi plăcut ca toţi părinţii aceia să aibă un „ghid”, să ştie cum şi ce …să nu fie cu sufletul rupt şi cu ochii pe uşa grădiniţei sau cu ochii pe telefon, să fie mai calmi, mai liniştiţi. Nu mai zic de copiii care se luptă să rămână în braţele părinţilor şi trăiesc sentimentul abandonului şi care oferă o imagine tare ciudată, pentru că părintele îi vrea binele, iar copilul trăieşte senzaţia abandonului şi a unei pedepse.
ghid de bună practică
Dacă ar fi să mă gîndesc la un „ghid” el ar conţine:
- încercaţi să vă duceţi copilul la creşă, asta vă ajută pe viitor
- încercaţi să îi oferiţi independenţă, veţi avea de câştigat şi el şi voi
- nu îl protejaţi mai mult decât e necesar, de asta se pot ocupa bunicii
- are nevoie de experienţe variante şi astfel va fi mai uşoară o viitoare despărţire
- încercaţi să îl puneţi în situaţia de a descoperi grădiniţa prin intermediul altor copii, mergeţi la prieteni sau rude care au copii la grădi
- vorbiţi despre tot ce înseamnă, ce reprezintă grădiniţa şi încercaţi să folosiţi în timpul poveştii o „lumină jucăuşă”
- explicaţi că e spre binele lui şi că nu este vorba despre o pedeapsă sau vreun abandon
- fiţi relaxaţi şi bucuraţi-vă aşa cum ar trebui să o facă şi el sau ea
- nu e o idee rea să ajungă în grupă, la grădiniţă, cu unul sau mai mulţi parteneri de joacă, asta va face tranziţia cu mult mai uşoară.
Or mai fi şi altele dar nu îmi vin în minte …dar o voi completa cu plăcere dacă mă ajutaţi 🙂
PS …cei de la www.totuldespremame.ro au compilat şi e un ghid aici.
Bravo, Tea! Curajoasă și matură 😉
Din punctul meu de vedere, creșa, grădinița, școala sunt, mai degrabă, o competiție pentru părinți. Iar îndârjirea lor de a demonstra că au cel mai cel copil are o influență negativă asupra celor mici. Pe lista ta, chiar în capul listei, ar trebui trecută o regulă de aur: să învățăm să ne ascultăm copiii, să avem încredere în ei, să nu mai gândim în locul lor, să nu le mai spunem ce să simtă și ce nu.
din ce am vazut …sa le oferi posibilitatea sa fie ei …este varianta buna pentru un copil sanatos la minte si la trup
Bravo, Tea! Curajoasă și matură 😉
Din punctul meu de vedere, creșa, grădinița, școala sunt, mai degrabă, o competiție pentru părinți. Iar îndârjirea lor de a demonstra că au cel mai cel copil are o influență negativă asupra celor mici. Pe lista ta, chiar în capul listei, ar trebui trecută o regulă de aur: să învățăm să ne ascultăm copiii, să avem încredere în ei, să nu mai gândim în locul lor, să nu le mai spunem ce să simtă și ce nu.