Cred că una dintre cele mai mari probleme pe care le-am avut înainte de a deveni părinte, de fapt o problemă pe care încă o am este libertatea de mișcare. Înainte de a deveni părinte ți se spune cum ți se va schimba viața, cum elementele legate de viața socială se vor schimba sau, mai rău, vor dispărea cu totul. Mai jos e un foileton despre cum am trecut de la a fi părinte tradițional (mereu cu și în preajma bebelușului) la unul modern și cum nu cred că voi fi un părinte avangardist. Totul se leagă de faptul că îmi place mișcarea. Iată povestea …
Capitolul 1 – TEMERILE
Toate discuțiile erau în toi taman atunci când eu începusem să alerg mai abitir, când mă gândeam că poate voi urca și pe bicicletă, atunci când descoperisem programul concursurilor viitoare. Mă simțeam ca și cum mergeam cu 200km/h spre un zid și nu știam cum să mă opresc sau cum să-l ocolesc. Mă înțelegeți? Nu eram dispus să renunț la mișcare și la chestiunile adiacente mișcării! Dar cum să fii un părinte care să facă toate astea și să mai fii și părinte? Am început să caut și să mă gândesc și să planific și să fac tot felul de ecuații și mulțimi de n luate câte k …
Când am aflat că voi deveni tată tocmai descoperisem că pot alerga mai mult de 10 km și ascultam povești despre concursuri de alergare de la cumnatul meu. Avea (și încă are) un tablou cu diploma de la Roma și timpul lui de sub 4 ore, și asta îmi stătea mereu într-un colț al minții ca o chestiune ce trebuie să o bifez …un maraton, 42,195 metri.
Capitolul 2 – despre cum am încercat să împac capra și varza
Când am realizat că Tea va veni pe lume în octombrie, am intrat în panică că nu voi avea ocazia să mai alerg așa ceva, pentru că mă voi dedica meseriei de părinte, așa că în 2011 am avut experiența primului maraton din viața mea (nu mai continui, că deja introducerea e uriașă). După ce am bifat …ce să vezi, am descoperit că MAI VREAU, așa că era nevoie de antenament, de timp. Am încercat la aceea dată un monitor pentru copii, dar faptul că bătea la vreo 300 de metri nu a ajutat cu nimic programului meu de antrenament.
Acum veți zice …băi băiatule păi tu vroiai să pleci la alergat și să lași copilul în casă singur, ești cu toate țiglele pe casă? …Mă bătea gândul pentru că citisem că sunt mulți părinți prin țări cu tradiție în alergare care apelează la un bunic sau un vecin la care adaugă un sistem de supraveghere ca să nu piardă legatura cu cel mic și să fie relaxați, știind că bebelușul este pe mâini bune, și mai era ceva …programul copilului. Tea era ceas, este ceas. Perioada minimă de somn era de 1 oră, adică 10 km alergați, iar parcul e la 5 minute de casă. Una peste alta …nu am putut să fac niciun antrenament în stilul pe care îl aveam în minte, noroc că soția ieșea cu mine și cu bebe.
Mai rău (cu ghilimele) este că după o serie de alergări, am decis că trebuie să ies pe la concursuri pe afară și mi-am luat și bicicletă. Și uite cum mă ardea talpa să ies la alergat sau mă ardea pedala să ies la pedalat, un fel de sărit din lac în puț.
Capitolul 3 – lumina de la capătul tunelului sau cum am pășit și eu în secolul tehnologiei
Și cum eram în plin avânt sportiv …hopa …vine a doua sarcină! De data asta am decis să caut și să găsesc o soluție de a-mi vedea copilul când vreau eu, oriunde aș fi! Ar fi de menționat că între cele două sarcini soția a luat și ea de la mine microbul alergării, așa că pe lângă faptul că a început să iasă la antrenamente, a început să participie și la concursuri. Diferența dintre antrenamentele noastre este foarte mare. La ea duratele nu sunt mari, distanțele sunt diferite, scopul este altul, la mine e cu totul altă poveste …După ce a născut a devenit și ea iubitoare de bicicletă (dar asta e altă poveste, pentru mai târziu), deci …complicat.
Așadar …am început să caut mai atent și am găsit baby monitorul inteligent de la Philips Avent, care face ce vreau. Adică îl pot vedea pe bebe oricând nu sunt aproape de el, în timpul antrenamentelor sau în călătorii, de oriunde și pot să controlez anumite lucruri. Jucăria nu mi-a părut scumpă pentru ce face. Păi ce face?
- pot să îl văd de oriunde, oricând, pot să îl aud atât timp cât sunt conectat la internet (adică mai mereu)
- nu contează dacă e zi sau noapte, îl văd la fel de clar
- pot să îl fotografiez dacă vreau să păstrez anumite momente pentru mai târziu
- pot să îi pun muzică sau să o opresc
- pot să vorbesc cu el în încercarea de a-l liniști până ajung la el
- primesc alerte pe telefon legate de mișcările bebelușului
- atmosfera din cameră este monitorizată de un senzor de temperatură și umiditate, așa că pot ști dacă e prea cald, prea rece, prea umed sau prea uscat!
- pot să îi fac pe bunici fericiți pentru că le pot instala aplicația și îl pot vedea și ei pe bebe atâta vreme cât sunt conectați la internet.
- și că veni vorba de internet …are o calitate (îi zic bine calitate) numită SafeConnect care caută să folosească rețeaua ta de internet cât mai bine. Monitorul caută să optimizeze constant calitatea video și audio și dacă se află în impas te anunță repejor ca să remediezi sau să iei atitudine.
Capitolul 4 – DECIZIA și EXPERIENȚA
Am luat taurul de coarne. Era nevoie, eu alerg din ce în ce mai mult. Soția e pe bicicletă și curând se reapucă de alergat. Bebe are un program clar, deci avem cu ce lucra, în viitorul nu tocmai îndepărtat vom putea face cu schimbul. Am luat acest sistem de monitorizare de la Philips Avent, care este compatibil cu iOS, dar și cu Android, și îndeplinește ce ați văzut mai devreme. NU îmi îngrijește copilul și nu mă înlocuiește, dar îmi dă un răgaz exact cât îmi trebuie să mă pot antrena (ulterior și soția). Dacă ar fi fost să iau un monitor funcție de mărimea casei :)))))), cred că aș fi avut unul pe fir. Deci l-am luat, rămânea doar să îl folosim pentru ce îl luasem.
Apoi nu înțelegeam de ce nu primesc nici un semn de acasă …pornesc jucăria și văd cum doarme toată lumea, deci m-am liniștit. Apoi soția era pe afară, eu dormeam lemn pentru că eram după un weekend greu cu căști pe urechi …noroc că am primit notificări pe telefon, bebe se agita, altfel nu aș fi auzit nimic. Cel mai tare (dacă îmi permiteți exprimarea) este atunci când sunt la alergat (15-20 de km) și la pauza de hidratare îl pot vedea cum doarme sau cum se joacă în țarcul lui. Când plec cu bicla, mut camera pe covor și îl văd mereu (e wide, face zoom de două ori) fie că e în pat fie că e la joacă cu soră-sa. E tare tehnologia asta, domne! Știți cum se zice, gura care nu cere de mâncare nu are cum să primească, așa și eu – am descoperit o nevoie și cel mai bine îmi acoperă nevoile monitorul inteligent de față, de la Philips Avent, un fel de ochiul soacrei cu ajutorul internetului :))
În loc de FINAL 🙂
Am ajuns să fac o chestie pe care nu credeam că o voi face și mă gândesc acum cum ar fi decurs antrenamentele mele (și chiar ale soției) dacă aveam acest monitor pe vremea Teei. Ei na și tu acum, bine că îl am acum 🙂
Mă gândesc cum am devenit un părinte modern, așa îmi place să cred și realizez că mai departe nu simt că voi merge, adică nu voi ajunge să fiu avangardist. Nu știu ce înseamnă să fiu mai mult decât un părinte modern, dar știu și simt că sunt unde vreau să fiu, fac ce vreau, am libertatea de mișcare pe care mi-o doream cu acest baby monitor. 🙂
