Acu’ nu știu dacă sunt 7 pași, dar îmi place cifra :)) și am văzut că e și titlul unei cărți (pe care nu am citit-o), dar cu siguranță sunt câțiva pași pe care și puteți face pentru A SCĂPA DE SCUTECE.
De cele mai multe ori renunțarea la scutece este o acțiune strâns legată de apariția oliței.
Dincolo de nenumăratele cărți pe acest subiect, vine experineța fiecăruia.
În primul rând se zice că fetele renunță mai ușor decât băieții. Nu știu dacă e adevărat, DAR se pare a fi adevărat. Mă gândesc doar la exemplele pe care le am în bloc, adică la 2 ani și o lună fiică-mea nu mai știa ce sunt alea scutece, în timp ce erau băieți de 3 ani care încă preferau să facă ‘number one’ sau ‘number two’ doar în scutece.
Pe vremea mea :)) scutecele arătau altfel, trebuiau spălate, nu era așa de simplu …le umplea bebe și tu le aruncai …așa că dezvățul de scutec era obligatoriu să apară cât mai rapid. De aici și o postare a unei mame la un articol precedent [pullquote align=”left” background=”on”]”Dragii mei, pe fiica mea am pus-o la oliță înainte să plece în picioare (pe la 8 luni, că la 10 a plecat în picioare) și a fost foarte bine. Ce-i drept în 1990 nu erau pampersii la putere, dar mi-a prins bine. O puneam frecvent la oală, mai făcea și pe ea, dar pe la un an și-un pic venea singură cu olița. Vă sfătuiesc să eliminați repede scutecele astea. Succes !”[/pullquote]
Deci dacă ar fi să mă iau strict după ce am făcut eu …
– am adus olița în viața ei, adică am fost cu ea la cumpărături, i-am explicat ce este obiectul cu pricina, la ce folosește și am rugat-o să aleagă culoarea
– am lăsat olița prin casă și am început să o întreb dacă vrea să o folosească. De obicei întrebam înainte de masă și de ieșit din casă dacă vrea să facă ceva.
– pe la 1an și vreo 8 luni am trecut și la fapte (treba de mai sus a început pe la 1 an și 5 luni) mai serios, adică încălzeam puțin olița (dacă era cazul …iarnă, din astea) și o așezam …nu conta rezultatul, importantă era acțiunea.
– nu am folosit televizorul și nici tableta, doar ceva cărticele sau o luam în baie și ne prefăceam că facem și noi odată cu ea.
– cât a fost cald am lăsat-o putin fără scutece, în special la mare, și cumva atunci când îi venea apăream ca o boare cu olița
– atunci când am observat că mă înțelege mare parte din lucrurile pe care i le explic, am început să îi spun că scutece au numai bebelușii și când vedeam câte unul imediat îi explicam că ea este deja fetiță mare.
– am încercat să o pun în situația de a vedea pe alți copii cum folosesc olița. Cel mai bun exemplu a venit de la fata nașilor, care e mai mare și, care nu mai folosea scutece și cum fugea la baie la oliță sau wc (cu adaptor) era cu fiică-mea după ea. Puterea exmplului face minuni!
