puterea unui blogger

Să fii blogger nu e mare șmecherie. Te apuci de scris și dacă manevrezi bine anumite unelte pe care le ai la dispoziție poți ajunge foarte influent. Ce înțeleg eu prin influent? Înțeleg că sunt mulți oameni care îți urmăresc postările, care comentează, care nasc și animă discuții pe baza celor ce tu le scrii. Din acel moment cred că acel blogger are o reponsabilitate și trebuie să dea dovadă de un anumit timp de deonotlogie profesională precum un jurnalist adevărat. Unii o fac, alții nici nu gândesc că ar trebui să facă ceva. E o discuție care cred că a mai avut loc, care cred că la noi este necesară din cauza celor care din cauza cifrelor mari sunt doar cu nasul pe sus, a celor care sunt într-un glob de sticlă creat de autosuficiența și narcisismul lor – nu colaborez cu X sau Y, nu vreau imaginea mea să fie lângă X sau Y, nu ajut pe X sau Y pentru că, a celor care nu respectă nicio regulă atunci când urmăresc să aibă cifer pe blog …îmi scapă ceva?

Am fost la Paris, la #efluent5 și am trăit o experiență interesantă. Acolo am dat peste oameni puternici, foarte puternici, cu zeci de mii, de mii, de mii de accesări zilnice, de comentarii, de follow-eri, și asta zilnic și care înțelegeau cam ce au pe umeri și alții care păreau că au un jurnal al vieții lor cu ai lor copii, care e public și care face audiență deci poate fi monetizat.

Pe de o parte e clar că atunci când ești mare (cu ghilimelele de rigoare), cred că trebuie să te menții echidistant și echilibrat indiferent despre ce scrii (mă refer aici la produse de tot felul) și cred că ar trebui să scrii despre toate produsele pentru că mereu vor fi oamenii care vor folosi produse cu care tu nu vrei sa te asociezi. Să mă explic puțin aci …știu bloggărițe care nu vor să scrie despre anumite mărci de lapte praf sau despre lapte praf în general sau fast food sau băuturi acidulate pentru că nu vor sp fie asociate cu așa ceva. Până la un punct e de înțeles. Doar că realitatea este că părinții se opresc la fast-food, realitatea e că sunt mame care folosesc laptele praf, sunt părinți care dau copiilor băuturi acidulate, sunt prea multe situații în care din lipsă de informare, de lideri de opinie, din comoditate copii ajung să intre în contact cu ce nu ar trebui. LOR și mai ales LOR trebuie trimis un mesaj clar și trebuie implicare, pentru că dacă te ferești, din punctul meu de vedere, nu ajuți …doar ignori și atât. dacă ignori sau te distanțezi acea problemă nu se va rezolva și nu va trece și tu vei fi răspunzător!

La Paris nu am vorbit prea mult cu alții de pe alte meleaguri, unii nu știau engleza, alții nu au avut ocazia sa interacționeze cu mine sau eu cu ei, dar cu cei cu care am vorbit …am reținut câte ceva. De fapt e ca peste tot cine vrea să afle, să fie deschis, să înțeleagă ce este dincolo de gardul lui, atunci va face ceva. Poate natura noastră este de așa natură, dar fetili noastre (ana nicolescu, ana maria mitruș, cristina ologeanu) erau ca niște albinuțe, ca niște furnicuțe verificând tot(ul), încercând să vorbească ân stânga și în dreapta cât mai multe. DAR poate așa suntem noi 🙂

Doar două pasaje scurte despre ce cred ei, despre puterea lor (nu traduc pentru știu că suteți cunoscători)

Ai noştri nu sunt ignoranţi faţă de puterea lor, dimpotrivă

www.blogulmamei.ro zice tare frumos – Adevărata putere pe care o avem noi, bloggerii de parenting, o simțim direct prin feed back-ul celor care ne citesc. De la un simplu like, la comentariile pe care ei le lasă pe blogurile noastre.

Mă întrebi dacă simt că tot ceea ce scriu eu are sau nu vreo influență asupra celor care mă citesc. Da, are! De la o simplă rețetă pe care o pun pe blog, sau recomandarea unui spectacol, a unui produs, a unor activități, și chiar până la alegerea creșei, grădiniței sau școlii. Puterea mea (deși e cam pompos spus așa) se vede în răspunsurile lor, în mesajele private pe care le primesc de la cititori. Am primit mesaje în care mi se mulțumea pentru că, datorită postării mele despre creșa X sau grădinița Y, unii părinți au știut încotro să o apuce. Am primit și mesaje în care mi se cerea să spun cum să își trateze copiii de anumite afecțiuni. Aici este, însă, un teren minat. Pentru că, din păcate, sunt mulți cei care aplică sfaturile și recomandările medicale găsite pe internet și nu apelează la medici. De aceea, mă feresc să dau sfaturi medicale. Pe blog și în viața privată.

Dar numai simplul fapt că oamenii citesc experiențele mele cu fiica mea, Alexia, îi ajută. Uite, sunt foarte mulți cei care mi-au mulțumit pentru postările despre diversificare, despre sarcina cu rh negativ, sau despre decontarea de către CASMB a ortezelor pentru copii. Eu nu am făcut decât să le spun prin ce am trecut, iar informațiile au fost utile multora. Fapt ce mă bucură.

Da, noi facem o diferență. Pentru că nu oferim informații seci, pentru că suntem umani (iar asta se vede în scriitură), pentru că doar simpla împărtășire a experiențelor proprii îi ajută și pe cei care ne citesc. Iar de lucrurile acestea m-am convins de-a lungul timpului, dar și în postarea mea special dedicată acestui subiect. (http://blogulmamei.ro/despre-bloggeri-cat-de-mari-se-cred-si-cat-de-mari-sunt-de-fapt/)

www.mamicaurbana.ro – Puterea pe care o are un blogger… Hmm! Cred că este de fapt vorba despre puterea pe care o are fiecare om și pe care are curaj să și-o recunoască. Chiar dacă nu ne dăm seama, de cele mai multe ori ne este frică să fim și să părem atât de puternici pe cât suntem. Așa că preferăm să ne poziționăm in the middle, între putere și vulnerabilitate, acolo unde ne simțim safe. Cred că a te expune public pe un blog este unul dintre pașii pe care îi faci pentru a-ți asuma puterea, de a fi conștient de ea și de a începe să faci lucruri pozitive (sper!) cu ea.

Pe blog eu aleg să spun lucruri pe care unii părinți nu le spun public. Unii nu le spun nici în familie, nici chiar lor înșiși. Și nu le spun pentru a da cuiva o lecție, ci mă expun cu toate bucuriile, responsabilitățile și obstacolele vieții de părinte. Mulți se identifică cu ce scriu și de aceea îmi spun că le-am schimbat percepția despre viață. Nu am schimbat nimic de fapt. Le-am dat doar curaj să se uite sincer la ei. Le-am pus o oglindă în față și le-am arătat că poți fi puternici prin vulnerabilitate. Uite, asta ține de puterea pe care o are un blogger. Să schimbe percepții și credințe de viață. Să aducă oamenii către adevărul lor propriu.

Și ca să vorbim despre lucruri mai concrete, un blogger poate influența de exemplu sistemul de alimentație din grădinițe, respectarea legii când mama unui copil de 5 ani nu este lăsată să stea cu el în spital. Poate schimba în bine viețile copiilor prin campanii de foundraising pe educație, prematuritate, accesul la condiții decente de trai. Poate stabili trenduri în parenting. Poate ridica un brand sau îl poate pune la pământ. Și pentru că înainte să fiu blogger, am lucrat 12 ani în presă, ar trebui să fim foarte atenți ca articolele noastre să fie documentate pentru că mulți le iau ca literă de lege. Puterea înseamnă, în primul rând, responsabilitate.

meseriadeparinte.ro – În primul rând se refera la faptul ca blogul meu este axat pe educație și se adresează părinților ce își doresc să își înțeleagă copiii și să le ofere o viață plină de împliniri și experiențe interesante. În al doilea rând are legătură cu faptul că în articolele mele povestesc despre modul în care îmi cresc eu fetele, promovând educația pozitivă, cu limite, dar fără pedepse. Mesajele pe care le transmit ajung la sute de mii de părinți care rezonează cu ele și care la rândul lor le promovează prin exemplul propriu.
Cred că promovarea valorilor de mai sus în comunitatea pe care am format-o în jurul blogului meseriadeparinte și faptul că am alături de mine foarte mulți părinți care conștientizează impactul benefic pe care îl are o educație democratică asupra dezvoltării copiilor, arată cu adevarat puterea pe care o am ca blogger de parenting. Sper ca prin blogul meu să contribui la creșterea unor generatii de copii autonomi, responsabili și viitori adulți împliniți.”

Părerea mea ..este simplă și cred că a reiești din scrieri de multe ori. Eu sunt un personaj care combină puterea televiziunii și notorietatea câștigată acolo cu experiențele din vața mea alături de copii și soție …trecute în curat pe blog. Oamenii din curiozitate mă citesc, unii consideră că experințele mele pot fi sfaturi pentru ce li se întâmplă în acel moment, în viața lor. Știu care îmi e locul și nu am pretenții să fiu tratat precum alții cu ștate vechi, cer doar respect, pe care la rândul meu îl acord altora. Mesajul meu este simplu – bărbații/tații trebuie să fie mai implicați în creșterea copilului, să fie un ajutor mai mare pentru soție/mamă, iar mamele/soțiile să fie mai atente la cel de lângă pentru că le-ar fi mult mai ușor dacă l-ar atrage de partea lor. Ce scriu vreau să fie un liant între cele două lumi, doar că multe internaute preferă să lovească și atât.