la maternitate din postura de observator

Ieri 16.03.2017 s-a născut fiica finilor, iar eu am fost în maternitate și am asistat o zi întreagă la tot ce se întâmplă fără ca eu să nasc :)) (și este și ziua încare nașa noastră a schimbat prefixul). A fost o zi plină și am văzut lucruri pe care atunci când eram tatăl care aștepta să îi vină copilul nu le-a văzut.

Despre ce să faci acasă în prima noapte, prima săptămână sau primele două săptămâni am scris aici, aici și aici 🙂

Deci iată cum a fost ziua mea de ieri. După vreo 3 zile în care mi-am ținut finii în tensiune cu numărătoarea inversă a venit și sorocul. Odată alergătura de dimineața terminată, bunicii au primit instrucțiunile despre cum și ce să facă cu ai noștri copii …am ajuns la maternitate. Am mai fost în maternitate și până acum, atunci când a născut sora mea, când a născut Diana, dar ceva a fost diferit de data asta, nu știu de ce.

Pe la 12.30 cred că am ajuns, finii erau la controlul pre-operator, unu pe culoar celălalt în cabinet. Pe culoar erau un miliard de grade celsius, dar al meu era cu geacă de piele, cămașă, tricou și transpira, dar îmi spunea că e bine :)) Ea a ieșit la un moment dat și era așezată și părea stăpână pe situație. Apoi am început să vorbim, acolo pe culoar, fată la fată, băiat la băiat. Ceva poze, ceva glume, apoi un telefon la ginecolog, bun prieten și cel care mi-a adus pe lume și cei doi copii din dotare. După ce am termintat discuțiile de la cabinetul 7, am fost conduși cu bagajele la etaju trei, camera 18 pentru ca fina să se schimbe. Intrau în linie dreaptă! Nu am mers de la început în rezervă pentru că ocupanta precedentă părea că nu  se grăbește să o facă, așa că …Cât se schimba fina a apărut domn doctor, plin de zâmbet și voie bună și au urmat cam 30 de minute de discuții, zâmbete, relaxare. A fost bine pentru Radu pentru s-a mai liniștit, asta până și-a văzut soția speriată și a ajuns și el brusc la culoarea peretului din spate, adică alb/pământiu/gri. Ea a plecat spre sală, era 13 și un pic, noi am mai rămas puțin acolo.

Momentul cel mai fain a fost când întreb:

• ceva emoții domn doctor?
• păi, da …e prima operație :))))

Evident că atmosfera s-a destins și Radu a revenit la o culoare normală. Sunt sigur că era cu minea la soția lui.

Apoi a venit o asistentă și ne-a îndrumat spre acvariu. E camera cu un perete de sticlă unde stau bebelușii. Încă nu lăsasem bagajele, erau tot după noi. Am decis să cobor să aflu ce și cum. Ce și cum s-a întâmplat cât am fost la recepție nu știu, dar știu că, după ce am urcat, la un moment dat a venit un bebeluș nou și am năvălit să vedem dacă e al nostru. Avea doar brățară, carton cu numele și alte alea nu erau …deci eram în ceață

• e a mea?
• radule ce simți
• ….
• eu zic că nu e a ta
• ….
• pentru început, e prea repede și durează o operație vreo 40 de minute, apoi parcă e ceva care nu zice că e a ta, zic eu
• … da ai dreptate, dar să îi facem poze, în cazul în care totuși e a mea …aoleu cum să știu care e a mea
• :)))))))

Apoi a urmat o perioadă cu liniște, broboane multe de sudoare pe fruntea finului și multe vârf-călcâie la el. Eu deja aflasem că fusese o eroare cu acea cameră și urma să duc bagajele în rezervă (etajul 5), oricum venise și de la conducerea spitalului să ne asigure că totul va fi în regulă și că sunt la dispoziția noastră. Și așa a fost.

Și pe la 15 și ceva apar două asistente pe culoar, dintre care una ținea o mogâldeață. Era EA …venise la tati …

• **** e aici?
• aici
• e a mea?
• DA
• ….serios …uauuuuuuu
• vă rog luați-o în brațe
• nuuuu că leșin, nu pot să o țin, cum să o țin eu
• hai radule ține acolo să îți fac o poză
• tremur omule …e a mea, fata mea

Apoi a ajuns în acvariu și Radu a întrebat …soția?

Era bine …în 20-30 de minute steam de vorbă cu medicul în fața blocului operator care ne povestea cu a mică făcuse caca la el în palmă imediat după ce a ieșit și a țipat :))) iar soția s-a comportat bine.

În maternitate pe hol sunt foarte multe flori, iar acvariul ăla e loc de pelerinaj. Sunt atâtea emoții în fața acelui geam, mama mea. Plânge lumea la greu și se fac poze fără număr. Asistentele sunt foarte tari …au de raspuns la milioane de întrebări care mai de care mai ciudate, au de liniștit emotivii, nervoșii, nerăbdătorii, sperații, șmecherii …e greu

Buuuuun din acel moment au început să sune telefoanele la Radu și să curgă mesajele și să apară membri ai familiei sau prietenii foarte apropiați. Îmbrățișări, lacrimi, felicitări, poze …poate o sa filmez odată, fără comentariu la maternitate, pe hol …e un spectacol al vieții extraordinar.

Pe la 16 cred că am coborât la terapie cu Radu …urma prima întâlnire dintre cei trei. A stat ceva, timp în care soția mă tot întreba dacă la ea a durat atât și ce am făcut eu în tot acest timp, că eram singur. M-am descurcat, aia am făcut.

Prima întâlnire dintre cei trei a fost cu poze, emoții …frumos și urmat de un Radu care brusc a realizat că el nu are nimic și că ce face el și că ce îi trebuie lui. Am avut grijă să îl liniștim să îl lămurim cât de bine am putut. Era un cockteil de emoții, cred că încă este.

Orele au trecut repede și acum stăteam și ne uitam la noua viață din fața noastră …A venit și schimbul de tură, telefonul de la mamă …facetime și era foarte relaxată și râdea …era pe calmante și vroia să vadă ce îi face fata, îi era dor de dea. Mureai de dragul lor …al celor trei.

Pe la 19:30 am decis că ar trebui să mergem spre casă …moment în care a sunat și Tea să întrebe când venim.

La 20:30 eram acasă, cu bebe care se lipise de mine și nu vroia să îmi dea drumul, iar Tea care era lipită de maică-sa.

La maternitate fina era încă în priză, mai ales că după ora 21 au dus-o la salon și avea chef de vorbă.

Din 17.03 finii noștii au început o nouă viață.

Bine ai venit pe lume Maia!

PS ne-am interesat non stop de copii lăsați cu bunicii

PS2 corecturile pe text le voi face mai târziu