E sâmbătă, sunt obosit, a fost o zi lungă și grea …Tea e plină de energie și fericită că sunt acasă, în sfârșit. Mă uit la ea, la zâmbetul ei și la fața frumos încadrată și o întreb dacă vrea să meargă luni la control pentru ochelari.
- Hmmm, stai să mă gândesc tati! Înseamnă că mă iei la prânz de la grădi?
- Da …la 13 vin să te iau și ajungem la Obor, vedem ce zice Mihai de ochelari și apoi vizităm magazinul
- Daaaaa chiar vreau să văd magazinul, îmi pare intersant, are de toate.
- Așa a avut dintotdeauna
Duminică ceva s-a întâmplat și am căzut toți la pat. A început cu Tea și s-a terminat cu Radu, așa că luni în loc de grădiniță, am dormit cu toții până târziu să ne refacem. Apoi am început timid ziua și la ora 13 am ieșit din casă spre Obor.
- vrei cu metroul sau cu uber
- vreau cu uber acum și ne întoarcem cu metroul
- pot să iau felicitarea cu mine?
- evident, dar cui vrei să i-o oferi, lui Mihai?
- Nuuuuu îmi place așa de mult încât nu vreau să o las acasă
- dar ai zis că e pentru mama, deci o poți lăsa acasă
- Nuuuuu vreau să o am că poate îmi vine vreo idee
Uite așa ne-am plimbat cu o foaie, care nu trebuia să fie îndoită sau să fie suferindă, în niciun fel, vreo 4 ore.
Am ajuns, Tea a intrat la control și toate s-au dovedit cum trebuie. Inspirația de a o duce la un control o ajută deja, la mai puțin de 1 lună de la prima dată când a început să folosească ochelarii.
Am văzut și o parte din magazinul Obor. Care s-a schimbat și nu s-a schimbat :))) cine știe sau știa magazinul știe ce vreau să spun. De aici am plecat să luăm o „sticlă de apă nouă”, adică Laken.
Cât timp eu mă lămuream legat de un rucsac special pentru alergare, Tea a dispărut după o oglindă unde s-a așezat pe scaun pentru cozi. De unde trebuia să stăm 15-20 minute și am stat spre 40.
- tati îmi e foame
- și mie
- vreau cărniță cum o face ica
- pai nu are cum să îți pregătească pentru că e târziu și nu are timp
- pai atunci să luăm de undeva, dar sunt obosită și vreau în brațe
- aoleu să vezi ce ne ceartă mama că am stat atât pe drumuri
- pai tu ești de vină!
- cum așa? pai tu ai vrut cozi, iar eu nu am fost organizat …cred că suntem amândoi vinovați
- bineeeeee suntem, dar hai să luăm mâncare
Odată ajunși la un împinge tava de la piața vitan (foarte bună mâncarea) am descoperit că nu prea mai avem opțiuni și nici un grătar. Noroc că una dintre bucătărese o aude că vrea grătar și zice că dacă are răbdare îi face unul că e drăguță foc cu ale ei codițe.
Uite așa am mai stat vreo 15-20 de minute și cu grătarul și imediat ce am ieșit a trebuit să o iau în brațe.
Îmi spunea la ureche că e obosită, dar că atunci când nu mai pot să o las jos. Credeți că am lăsat-o? Evident că nu!
Am ajuns rupt acasă, înfometat maxim și Radu m-a văzut :)))
Tea a mâncat și apoi a decis că nu doarme pentru că vrea cu Ica …și a plecat și a revenit seara și am băgat-o la duș și apoi a mai meșterit ceva și
- tati …vreau să mă iei în brațe și să mă duci la somn
- ok …hai să te pup
- te iubesc tati, noapte bună
- noapte bună