părinți atotștiutori

… adică aia „noi” …care nu accptă sfaturi, dar care după ce s-au lovit te sufocă cu întrebările și care nu aplică răspunsurile pentru că oricum ei știu cel mai bine. După cum deja observați acum mă cert cu acea caegorie mai sus menționată, deși aș putea adăuga aici și părinții care sunt deja părinți și care cred că mândria le este știrbită dacă ascultă de alții. Să nu credeți că eu știu tot sau că sfaturile pe care le scriu aci, gândurile mele sunt adevăruri absolute …NICI PE DEPARTE …sunt lucruri pe care le-am descoperit după ce am dat cu capul de sus, pe care le-am aplicat pentru că le-am văzut la alții, sunt lucruri pe care mi le-au recomandat alții. Cel mai bun exemplu este concediul de fiecare an pe care eu îl făceam într-un fel până când au venit alții să îmi deschidă ochii, să mă lumineze.

În mod normal ar trebui să am așteptări de la mine, nu din partea altora. NU pot avea pretenția ca cei cărora le dau sfaturi să le considere bune, deși poate ele la bază sunt bune și le-ar prinde bine, doar că le ignoră sau nu le aud sau …nu știu.

De foarte multe ori mă găsesc în ipostaza de a vedea sau auzi lucruri care fac rău atât părinților cât și copiilor și spre deosebire de începuti când încercam din răsputeri să schimb ceva, acum nu o mai fac. Intervin doar dacă consider că se depășește vreo limită. Am fost prea des în situația în care sfatul meu a fost doar o vorbă în vânt și cred că astel de momente dovedesc cât de importante sunt cuvintele tale pentru ceilalți, cât de mult contezi pentru ei și ce loc ocupi în viața lor. Știu că poate sună ușor plângăcios tot discursul meu, doar că nu am să înțeleg de ce unii vor cu tot dinadinsul să se lovească de greutăți când ar putea evitat tot, doar ascutând puțin șn stânga și în dreapta. E doar nevoie să treacă prin filtrul gândirii lor, să facă o mică naaliză, să aibă o viziune de ansamblu minimă asupra a tot ce este în jurul lor și …viața ar fi mult mai ușoară și frumoasă.

Ce spun io …parcă ar fi un fel de discurs al unei domnișoare care a câștigat un concurs de miss …să fie pace, să nu mai fie foamete … cam așa vreau și eu …dar până la urmă e atât de greu?