…să devin tată? O întrebare care a apărut pe la 25 de ani… de atunci au trecut aproape 10 ani și lucrurile s-au schimbat foarte mult.
Deci vreau sau nu vreau?
Acum am o soție, un copil… o familie.
Acum mă gândesc la ce am auzit foarte des când eram plin de energie, plin de idei năstrușnice, cu ochii după femei… ‘nu lăsa timpul să treacă, fă acum ce ai de făcut’, ‘dacă aș fi avut la 25 de ani mintea pe care o am acum’…etc.
Ideea este că am o experienţă și nu vreau să o țin doar pentru mine. Am trecut prin toate etapele care țin de un copil… hotărârea de a deveni părinte, mobilarea unei case, doctori, spitale, analize, mâncare, schimbări de atitudine și stare, necazuri, alegeri de tot felul ….și câte și mai câte.
Acum pot să spun doar atât …sunt încă la început și mai sunt multe de învățat. Unele vi le voi spune eu…altele mi le veți spune voi. Și când zic voi mă refer la bărbați, la tați, dar și la mame (căci avem de învățat unii de la alții).
Acesta este primul meu articol.
Să începem …
Update – primul copil are deja 7 ani, Radu are 3 iar acum pe blog am depășit 400 de articole scrise. Ați putea spune, fără să greșiți, ca sunt 400 de experinețe. Eu aș spune că sunt DOAR 400 de experinețe despre care am apucat să scriu din noua mea viață de părinte.
Vă mulțumesc că mă citiți.
