Salzkammergut Trophy Jurnal de calatorie
A fost o periodă plină plină, cu plecare de la Antena1, cu mutare la CNAS, așa că abia acum apuc să scriu despre Salzkammergut. Tot e bine, că e timp destul până la anul să se adune materialele și impresiile și să știe omul la ce se înhamă :), de la mine și de la cine am mai fost pe acolo.
Ca orice concurs prin străinătățuri, începem cu drumul, drumul lung din București până la Altaussee – Hagan Alpen Lodge. În total au fost vreo 16 ore pentru cei aproximativ 1.300 de kilometri.
În cele 5 zile cred că am parcurs spre 5.000 de km.
De ce am plecat cu mașina când e un aeroport în Salzburg, la 60 de km, de Altaussee? Simplu. Trebuia să îmi iau bicicleta pentru că e mai bine să ai calul tău și nu unul de împumut, la cel mai mare maraton din Austria – Salzkammergut Trophy.
Simt totuși că nu am început bine povestea. De fapt primul lucru pe care l-am făcut a fost să duc bița la doctor, adică la Veloteca. Când ai un concurs serios atunci trebuie să verifici bine toate cele ca să nu ai surprize. Vizita s-a lăsat cu schimbări de chestii pe la frâne (merci bikefun de ajutor) și ceva reglaje. Recomandarea lor, la latitudinea mea decizia, să îmi schimb cauciucul pe spate.
Deci –
- service bicicletă
- logistică drum cu 4 persoane, 1300 de km
- alegere traseu si pauze și estimări de plinuri de combustibil, schimb șoferi
- somn de voie la final
Despre 1. am vorbit așa că trecem la 2.
Logistică
Am căutat să alegem mașina potivită și cuplul de șoferi potriviți. Cumva dorința era de a face drumul dintr-o singură bucată. Asta înseamnă o mașină confortabilă, încăpătoare și un șofer de rezervă de încredere.
Mai înseamnă să faci bagajele cu cap și să iei ce îți trebuie, fără să exagerezi și cât mai aproape de ce îți spune prognoza.
Nu este o idee rea deloc să aranjezi totul pentru ca drumul să fie cât mai confortabil și să ai în minte că e posibil să mai cumperi unele chestii de pe unde ajungi pentru cei de acasă.
Traseu
NU sunt foarte multe opțiuni. Poți să o iei pe Ploiești/Brașov sau pe Pitești/Valea Oltului sau pe Craiova/Reșița. De la Nădlac e doar autostradă așa că nu e cazul de prea multe griji.
Am ales să plecăm la miezul nopții și să o luăm pe Valea Oltului, cumva să încercăm să ajungem la cazare până pe la ora 15 (ora locală, care e cu una mai puțin ca la noi). Singura problemă cu adevărat problemă a fost Valea Oltului și încă vreo 15-20 de km până în Deva. Bucățile acelea au ….nu mai zic, nu mai zic.
Cert este că am petrecut cam 10 ore prin țară (una singură) și vreo 6 în Ungaria și Austria (adică două!!!). Comentariile sunt de prisos.
Acum nu cred că are rost să vă zic despre cât a consumat mașina sau câte plinuri de combustibil am făcut. Dacă veți considera relevant vă pot răspunde ulterior 🙂
Drum
Aveam cumva impresia că drumul pe autostradă va fi plictisitor și va părea mai lung decât este. Ce am uitat a fost că voi intra într-o zonă cu munți, păduri și în general multe lucruri care se schimbă destul de des, așa încât a fost o surpriză plăcută să văd cât de mult m-am înșelat.
O altă surpriză plăcut a fost să vedem cum am câștigat o oră, față de românia. Uitasem acest lucru și a fost o surpriză plăcută să vedem că ne mai rămâne puțin timp și de alte chestii pe care credeam că nu le vom face.
Au fost atâtea tuneluri …mama mea.
Mda …deci am ajuns și ne-a lovit aerul curat și liniștea și după ce ne-am revenit ne-am cazat.
Somn de voie/cazare
Șmecherie (a se citit Ș-ul mare) cazarea. Ditamai cabana cu tot ce trebuie in bucătărie, baie, sus/jos, curat, saună, duș, cămară, terasă ….de toate.
Pentru că am primit cadou o oră în plus eu mi-am dus și bicicleta la o plimbare scurtă. Tare bine am făcut.
Deși am stat mult în mașină, faptul că am urcat pe șa nu m-a deranjat deloc.
La final de seară am avut o mega masă – poza mai jos – și după berea aceea a intrat somnul binevenit și necesar.
Urmează ziua 2 și Salzburg 🙂
