(alerg pe 5 octombrie 2014) …e o întrebare pe care mi-o pun foarte des atunci când văd în fiecare săptămână știri despre copii cu diverse probleme. Cred că nimic nu e mai greu decât acel moment în care tu, părinte fiind, trebuie să citești știri despre copii care din varii motive nu pot avea o viață!
Pentru că noi, ăștia mulți, mergem, vedem, vorbim, auzim, interacționăm, simțim lumea …considerăm că avem o viața normală și considerăm ca orice altceva nu e normal sau este incomplet. E puțin greșit să crezi așa ceva, mai ales că am ajuns să cunosc mulți oameni cu diverse deficiențe care au o viața mai plină si mai ‘normală’ decât mulți dintre noi. E foarte importantă perspectiva din care privești lucrurile.
Din dorință de a alerga, de a alerga la diverse evenimente, cu diverse ocazii, în diverse locuri, am ajuns să descopăr câți dintre alergători fac chestia asta cu dublu scop. Pe de o parte motivele mai sus menționate, pe de altă parte o fac pentru cei care nu o pot face. De altfel acesta este și motto-ul wings for life world run – run for those who can’t …frumos nu?
Ei …5 Octombrie 2014 este momentul în care am trecut efectiv de la declarații la fapte, odată cu campania ‘alerg pentru George‘, moment în care după cei 42,195 km sper ca alături de colegii mei să îi putem lua un scaun rulant conform cu nevoile lui. George Baltă este un rugbist, NU un fost rugbist, ci un rugbist. El nu a încetat să se antreneze, sa muncească și să facă totul ca și înainte de accidentare.
Convingerea mea și dorință de a reuși este cu atât mai mare, cu cât e vorba de perspectiva mea de părinte …ce aș face dacă copilul meu ar fi într-o situație în care aș avea nevoie de ajutor …de unde să îl iau, la cine să apelez? Sper să nu fiu în această situație și sper să fie cât mai mulți care să dorească să își ajute semenii …unii să facă lucruri speciale/deosebite …alții să aprecieze acest gest și să doneze …ORICÂT
