Am doar răcit …cam asta face alergarea din om :)))
Alergarea îmi face rău
Mă afectează din punct de vedere social. Poate că sună ciudat, dar alergarea este un motiv pentru mine de a ieși din casă, de a socializa, de a mă relaxa. Atunci când nu ies din casă, chestia asta se simte în lucrurile pe care le fac. Îmi aduc aminte că au fost momente în care, cei din jurul meu, cu soția în frunte, mă trimiteau la alergat. Deveneam atât de antisocial încât soluția era alergarea imediată a cel puțin 10 km.
Alergarea îmi face rău pentru că fiecare deplasare în afara orașului trebuie să o conțină, adică bagaj suplimentar. Ideea este că în bagajul de mână/cală/mașină există pantofii de alergare și costumul de rigoare. Caut să văd unde este cazarea și care sunt rutele de alergat. Costul/încălțările ocupă spațiu în bagaj și cumva trag de toate cele fără să existe certitudinea că le voi folosi. Nu mai departe de vacanța (intersemestrială) a copiilor când am dus după mine toate alea de alergat și le-am dus degeaba.
Alergarea m-a dat peste cap pentru că mi-am bulit glezna și a trebuit să fac recuperări și investigații și să fiu atent la o mulțime de chestii care țin de încălțări, suprafața pe care alerg, intensitatea antrenamentului …
Alergarea m-a dat peste cap pentru că sunt concursuri la care vreau să particip DAR nu pot. Nu pot lua familia cu mine și atunci plecat de acasă, fără ai mei pierd din timpul pe care ar fi indicat să îl petrec cu zeii mei.
Alergarea mă dă peste cap pentru că indiferent de starea de bine pe care mi-o provoacă aduce după sine și un mega somn, care interferează cu programul. La 15-30 de minute după alergare de prea multe ori mă lovește un somn precum un accident nuclear.
Alergarea îmi face bine
Alergarea este minunată dacă ești un animal social așa cum sunt eu. Fiecare alergare, concurs, postare pe social media mă ajută să comunic. Este o legătură minunată pe care o am cu lumea. Am „înnebunit” atâta lume cu alergarea mea încât multă lume mă strigă „running man” (măcar de-aș alerga eu atât). Am reușit să bat lumea la cap atât de tare încât am filmat nenumărate materiale la tv despre alergare. Am ajuns să fiu numit „ambasador al Maratonului București” și de aici m-am împrietenit cu multă lume care are legătură cu ce înseamnă alergarea. De fapt sunt ambasador pentru mai multe branduri care au legătură cu alergarea.
Dacă nu ar fi alergarea eu nu aș cunoaște multe orașe din țară decât de la fereastra hotelului sau a mașinii. Faptul că aleg să alerg mă face să descopăr chestii foarte mișto. Nu mai zic că atunci când ieși la prima oră sau seara vezi chestii pe care altfel le cam ratezi.
După ce mi-am bulit glezna am zis că e cam gata cu sportul. Treaba a fost fix invers. Am intrat într-un program intens de recuperare și antrenament care m-a dus într-o altă zonă de confort și performanță. După accidentare am reușit să îmi bat recordul pe 5k sau pe 42 de km. Cumva a fost tot răul spre bine.
Am stat să mă gândesc și am fost plăcut surprins să descopăr câte orașe din lume am descoperit pentru că am ținut să ajung la concursuri. Numai anul trecut am alergat în Lyon, Tel Aviv sau Atena. Lista e mai lungă și, acum că mă gândesc retrospectiv, foarte interesantă. Dacă nu ar fi fost alergarea nu aș fi ajuns în SUA!
Alergarea îmi dă o relaxare și o așezare a gândurilor și a sentimentelor pe care doar yoga o poate face. Liniștea pe care o primesc este imediat simțită și apreciată de ai mei.
Alergarea este un exemplu pe care îl ofer copiilor mei și uneori am posibilitatea să ajut și pe alții. Faptul că fac sport se vede (pe lângă faptul că și implică) în multe dintre lucrurile pe care le fac și le spun copiii mei care au ajuns să vrea să facă sport – Tea practică handbal/echitație/schi și merge pe bicicletă, Radu practică schi și descoperă bicicleta.
……….
Uite așa alergarea este precum o Balanță, care aduce lucruri bune și mai puțin bune, dar care se află într-un echilibru.
