Dacă tot alerg de atâta vreme măcar să fi învățat ceva din alergarea asta :))
Îmi aduc aminte cum a început povestea, cu o invitație în glumă, acum 8 ani. Cumnatul meu se plictisise să alerge singur în Herăstrău și atunci mi-a zis să merg și eu să mai treacă timpul. Pe acea vreme alergătorii și alergarea erau ceva exotic. Costumele mulate, căștile conectate la IPod, senzorii de la Nike și centura unde țineai sticla de apă.
Dacă în București erai exotic, în alte orașe erai ciudat, gay, fluierat, insultat, personaj de circ. Acum ciudățeniile sunt de altă natură – km parcurși, traseu ales, culori (eventual) ale costumului, tipul de vreme.
Ce am învățat? Sunt totuși 8 ani de alergare și peste 7.000 de km alergați.
1. Echipamentul – ceas, haine, încălțări
Intensitatea cu care te antrenezi și distanța îți dictează echipamentul. NU FOLOSIȚI TENEȘI sau ORICE ÎNCĂLȚĂRI CARE NU SUNT DE SPORT! Deși poate sună ciudat de aici încep problemele și mai apoi accidentările. Din fericire ce am ales la început se potrivea cu pronația mea (am explicat aici despre asta, iar aici sunt imagini) așa că nu am avut probleme, DAR știu mulți care au avut și au probleme pentru că au alergat cu încălțări aiurea. Dincolo de un simplu test, puteți măcar să întrebați pe cineva care se pricepe (mergeți la acele expo organizate cu ocazia concursurilor) ca să luați ceva care ajută :). Dacă ajungeți să alergați mai mult de 3 ori pe săptămână atunci e bine să investiți mai mulți bani și să țineți cont că după 500-600 de km trebuiesc schimbați (indiferent cât de bine arată). Daci am învățat să nu îmi iau încălțări de capul meu.
După ce rezolvați încălțările work your way up. Hainele sunt la fel de importante ca restul. Dincolo de orice nu vă recomand bumbacul și atenție la ce tip de sintetic folosiți. De aici le zice haine tehnice, pentru că au caracteristici potrivite pentru alergat. La început am avut haine de căpătat pentru alergare, dar erau specifice și am simțit diferența când am folosit altceva ce nu era. După primul concurs (maratonul București 2011) am decis să îmi iau ce trebuie și am simțit diferența. Cu alte cuvinte am început cu haine entry-level, dar am înțeles că trebuie să cumpăr altceva dacă vreau să mă bucur, nu să sufăr.
Gadgeturi-le sunt foarte importante pentru un alergător. La începuturi aveam un IPod cu senzor pe adidas. Apoi am alergat cu telefonul pe mână și o aplicație dedicată, apoi am descoperit ceasul Garmin și lumea mea s-a schimbat. Am descoperit că este foarte important să simți ce faci, să vezi rezultate ale alergărilor tale. Chiar dacă nu este la început o chestie care să pară importantă, după primul concurs sau alergare cu cineva mai dependent de asta, vei vedea că devine importantă.
2. Antrenamentul – program, zile
Am făcut tot felul de chestii care pot fi numite antrenamente sau chinuri sau pierdere de vreme. Din toate lucrurile prin care am trecut în 8 ani pot spune că un antrenor este soluția pentru mine. Dacă am avut pe cineva care era cu biciul și cu tabelul de completat atunci am facut și eu treabă. Dacă nu era Andrei, eram tot cu același timp la 5 k sau la 42k ca la început. A tras de mine și acum sunt la 5 k în 22 de minute, iar la 42 k sunt la 3h și 53 min. A reînceput să tragă de mine, așa că anul ăsta sunt șanse mari să văd timpi foarte diferiți la toate probele pe care le alerg.
Am învățat că nu îmi iese, decât foarte rar, să alerg mai mult de 3 zile pe săptămână. Nu de alta, dar de când a apărut bicicleta în viața mea, sau sala, vreau să îmi rezerv timp și pentru ele.
3. Concursurile și lumea
Am început prin parc, în jurul lacului Herăstrău. Cumva am ajuns apoi și în alte parcuri, asta pe măsură ce dispăreau câinii care ne alergau în timp ce alergam :)). Apoi am început să alerg prin orașele unde am rude vizitabile. Apoi, s-a ivit ocazia, am alergat în Roma. Acolo am alergat pentru prima oară în afara României. MAGIC.
Am învățat că alergarea este o cultură în afara țării și că este un concurs de maraton (42,195 km) este cel mai bun mod de a vedea orașul. Cred ăsta e și motivul pentru care am rămas cu distanța asta …să văd orașul. La Roma ce nu am văzut la pas, am descoperit în alergare. Acum am bifat, o mulțime de orașe din țară și multe orașe sau locuri din afară – Roma, Lyon, Tel Aviv, Eilat, Marea Moartă, Los Angeles, Pasadena, Madrid, Tenerife, Paris, Viena, Salzburg, Istanbul, Göteborg, Atena, Maraton, Alanya, Antalya, Albena, Milano, Lisabona și nu mai îmi aduc aminte acum …
Dacă faci chestia asta cu încă cineva este cu atât mai frumos și mai bine.
4. Alimentația
Aici am învățat că nu mă pot civiliza. În mod normal este indicat să mergi într-o anumită zonă, să scapi de anumite tipuri de alimente (Fast-food) dar eu nu am reușit nimic din toate acestea.
Mai mult este că am și văzut beneficiile atunci când am fost atent la ce consumam, DAR nu am putut și nici nu am vrut să renunț la plăcerile rele din farfuria mea 🙂
5. Alte sporturi
Câna am început să alerg nu gândeam că voi face loc și pentru altceva. Nici nu voiam asta și nici nu știam care ar putea fi acele sporturi. A fost nevoie să vină Daniel Sărdan la mine invitat și să mă provoace ca să descopăr ce îmi lipsea. BICICLETA (o Merida de șosea superbă) este minunată și completează foarte bine alergarea. Dincolo de grupele de mușchi pe care îi antrenează, este vorba de distanțele pe care le poți acoperi și de locurile în care poți ajunge. Am învățat că bicicleta este o completare firească și naturală și a ajuns să fie la bătaie cu alergarea în anumite momente :))
Nu strică să mai treci și pragul unei „săli de forță”. Nu de alta dar tendința unui alergător este să dezvolte doar anumite grupe de mușchi și atunci nu ești armonios. Eu trebuie să fiu armonios și cum nu mă interesează să pun masă (oricum alergător de cursă lungă fiind nu voi putea pune) atunci este fix ce trebuie. Am învățat că trebuie să găsești omul potrivit care să facă un program potrivit cu sportul pe care îl practici. George este un astfel de om. A gândit un antrenament care este diferit de cei care trag de kilograme multe prin sala aia. Mă „aleargă” 30-40 de minute prin sală cu o trecere prin multe grupe de mușchi și eu sunt tare mulțumit (e drept acum scriu greu pentru că am avut un antrenament tare intens).
……….
Gata asta este povestea celor 5 lucruri pe care le-am învățat în 8 ani de alergat
PS am descoperit că de fapt prima dată am încercat acum 10 ani să alerg, dar am devenit serios abia de 8 ani 🙂
