Ăsta este un fel de episodul 2, continuare la șantierul din gură …și este despre dinții bunicilor.
Când eram mic mă uitam admirativ la zâmbetul multicolor al buncilor mei și îmi părea o mega chestie că ei au dinții aia pe care cei de la hollywood dau bani mulți să îi aibă.
NU era un moft, era tehnilogia de la acel moment și dovedea grija față de dantură.
Azi parcă văd peste tot doar o gingie lucitoare sau un fel de semnal de tip morse (dinte, spațiu, dinte, dinte).
Primul dinte de argint pe care l-am văzut a fost la bunicul meu de la țară. Mi-a părut foarte interesant (acum aș spune cool sau hip sau șmecher) cum stătea el și avea grijă de cai și avea o pălărie …semnăna cu un cowboy, din aia de plastic cu care mă jucam eu.
Apoi am observat că și mamaie a ajuns să aibă dinți argintii, dar îmi părea că la bărbați este mai interesant.
A fost un adevărat șoc când am văzut primul dinte de aur. Îți dai seama că mă gândeam cât de bogat e omul acela care a decis să pună aur în gură. Apoi mă tot gândeam ce fel de gust are un dinte de aur sau de argint? De fapt era tehnologia momentului. Și nu …dintele de aur sau argint nu are gust.
Poate din cauza banilor, bunicii de azi nu mai pun dinți de nicio culoare în locul celor pe care i-au pierdut. Nu știu dacă asta o fi cauza, dar îmi pare trist că suntem din ce în ce mai știrbi :(.
Am avut și am puține probleme cu dantura, dar îi observ pe mulți cu tot felul de probleme. Unii au extracții și sunt deja în lipsă cu mulți dinți, alții au lucrări care le arată un dinte suspendat peste o gingie roșie și inflamată. Alții au datura ciuruită de carii și de o culoare îndoilenică. Cumva imaginea este tristă și nu cred că va fi prea veselă prea curând.
Pe de altă parte dacă te uiți la toate studiile care arată cât de des se spală românii pe dinți, sau la ce interval își schimbă periuția, sau cât păstrează un tub de pastă de dinți, sau dacă știu să folosească o periuță de dinți …poți să înțelegi de ce vezi, ce vezi.
Recunosc că am devenit mult mai conștient de dinții mei datorită meseriei, dar ar fi fost mult mai bine să fie o chestie de cultură, educație, obișnuiță deja prezentă puternic în viața mea.
Eu am o relație specială cu dinții mei sau mai corect cu zâmbetul meu și de aici obsesia legată de dentist, proceduri și medici.
Un zâmbet și-o floare și-o rază de soare …pam pam
Mda …zic eu de dinții de aur sau argint ai buncilor, dar pe de altă parte în cazul lor atenția pentru igiena orală era cu mult mai mare față de ce pare că se întâmplă astăzi.
