serios ce înseamnă pentru voi normalitatea?
Vă zic ce înseamnă pentru mine:
Doi copii care îmi spun că mă iubesc
Decizia de a deveni părinte a fost una dintre cele mai bune pe care le-am luat în viața asta. Cumva a venit mai târziu decât ar fi trebuit, dar asta am descoperit când am ajuns eu la 40 de ani și nu mai aveam ce să fac în această privință. Faptul că am pereche (fată/băiat) și că pot experimenta moment de moment ce însemană să fiu tată de fată sau tată de baiat este ceva absolut senzațional. Copiii aștia au un fel așa de frumos de a te iubi, de a se lipi de tine încât, indiferent cât de mult te pot supăra, momentul acela în care spun tati te iubesc este apogeul vieții mele. Și am noroc să ating acest apogeu de mai multe ori pe zi!
o soție care pregătește cafeaua dimineața
Nu sunt un cafegiu, dar îmi place aroma foarte tare și dacă se mai întîmplă să fie și ceva aparat inclus în tabiet cu atât e mai frumos pentru mine. Și cafeaua este doar una dintre multele chestii care fac ziua să fie plină, normală. E privirea aia somnoroasă care îți spune că ar mai fi dormit și te ceartă că ai înghesuit-o sau te sună să te întrebe cum și ce mai este pe acasă. Te ceartă pentru că mai ai momente în care ești copil și aiurit și neatent.
alergarea în parc și/sau tura cu bicicleta
Normalitatea mea conține și o alergare sau mai multe dimineața devreme, de regulă, cu prietenul Andrei. Ca să fiu sincer activitatea asta de alergare sau bicicleală pare ceva firesc pentru copiii mei. Nu se supără sau se simt abandonați pentru că fac așa ceva, uneori mă întreabă dacă pot face parte și sunt extrem de fericiți când asta se întâmplă. Așadar alergarea o fac cu Andrei, pentru bicicletă sunt mai norocos, aici am două alternative, Florin sau Răzvan, iar la sală am un alt Răzvan și un George. Aceste chestii mici fac parte dintr-un curs lin al săptămânii pentru mine.
masa de duminică de la mama cu toți ai casei
De obicei joi sau vineri sună mama să mă întreabă de programul de peste weekend. De cele mai multe ori sunt pregătit de asta și atunci răspund afirmativ la invitație. De cele mai multe ori este vorba de chestiuni foarte simple, dar faptul că aia mici aleargă de colo colo, că noi servim o țuică fiartă sau o bere fără alcool. E așa o atmosferă care trebuei să fie în viața multora.
drumul lung în mașină cu muzică bună și copiii care se joacă în spate
Din moementul în care depășim 60 de km sau 1h de mers cu mașina cei doi încep să se joace cu volum, să chinuie, să se certe, să orice …mai puțin liniște pentru șofer. Cu toate acestea nu mă deranjează, pentru că asta, pentru mine, înseamnă familie, e ceva care parcă se potrivește acolo unde trebuie. Un fel de piesă lipsă în cadrul unui puzzle.
discuțiile cu prietenii (nu am mulți)
Tata îmi spunea că termenul de prieten trebuie folosit cu grijă și cu măsură. După ceva vreme am descoperit ce însemna acest lucru și după cîteva eșecuri acum cred că am o listă de oameni cu care pot comunica sincer și deschis. Dincolo de faptul că jumătatea mea este omul cu care împart lucruri, și vorbesc chestii, sunt momente în care o altă viziune, un alt punct de vedere ajută și dă un suflu nou. Aici intervin ei – prietenii și rolul lor, vorbele sau acțiunile lor te aduc pe tine în zona de normalitate
Părerea mea 🙂
