frică cu F mare, nu orice ce fel de frică …
Prima dată când am văzut bățul ăla cu două linii care îmi spunea că voi deveni tată.
A două oară când mi-a fost frică a fost la amniocenteză și la gândul că e un ac prin burta soției și aproape de copilul meu și totul e în orb.
A treia oară a fost când am depășit 6 luni și am văzut cum se mișcă ceva acolo și îi auzem bătăile inimii de fiecare dată înainte să merg la somn.
A patra oară a fost la ultimul control și pe toată perioada de până în naștere. Ți s-a spus că totul e ok și că trebuie s aștepți
A cincea oară a fost cu o zi înainte de soroc și toată noaptea de dinainte. E sentimentul acela că te poți împiedica fix la ultimul pas.
A șasea oară când am văzut că a ieșit bebe și nu auzeam nici un țipăt. Au fost câteva secunde cât ore, cât o viață.
A șaptea oară când mi-a fost frică a fost atunci când am ținut-o prima dată în brațe și am realizat că am o nouă viață în mâinile mele. Boțul ală se va sprijini pe mine pentru decizii, suport, dezvoltare …viață.
______________
Este evident faptul că enumerarea este seacă pentru cine nu a trecut prin asta (mă refer la tați aici pentru că nu știu fricile mamei, doar le pot intui) și pentru fiecare dintre cele enumerate se poate face o poveste.
Mai zic atât ….mai rău ca în ziua de dinainte și în noaptea aia și, mai rău ca, în momentul în care a dispărut după ușă și acele câteva secunde, care au părut ore, până a țipat, nimic nu este.
Poate nu era așa dacă ar fi putut să nască natural …nu știu.
Curaj vouă!
Am o singura curiozitate, Daniel Osmanovici: daca al tau copil face o leucemie sau ceva, te mai intereseaza daca functioneaza sistemul sau nu?