Ce e ‘sacrificiul’? …e un cuvânt MARE, pe care mulți dintre noi îl folosim poate nu așa cum ar trebui. Dacă te uiți în DEX vei descoperi că mulți dintre noi nu îl folosim conform cu întelesul lui de bază. Adică cine se mai ‘jertfește’ sau ‘renunță voluntar la ceva prețios sau considerat ca atare pentru binele altcuiva’? Cred că acei oameni îi poți număra pe degete. Sacrificiul a ajuns să aibă și alte valențe, unele împletite cu performanța (arunci când e vorba de o competiție sportivă) sau vizibilitatea/notorietatea (atunci când sunt acțiuni ce implică media sau corporații). Din păcate sunt momente în care nu poți ajuta decât dacă acțiunea ta este vizibilă, demnă de luat în seamă, deosebită …altfel vei auzi ‘asta pot să fac și eu’ sau ‘asta s-a mai făcut’ sau ‘ce e special în asta’. Din păcate sistemul nu e tocmai sănătos, din cauza elementelor care îl formează, al oamenilor care-l conduc, și asta înseamnă că o familie sau un individ nu se poate ajuta fără ajutorul altora.
Sacrificiul îl văd uneori ca pe un cerc în interiorul altui cerc …adică primii care se sacrifică pentru binele copilului, să zicem, sunt părinții. Atunci cand ei sunt depășiți intervin rudele, apoi prietenii și apoi necunoscuții. Pe măsură ce se mărește cercul interesele se schimbă …unii continuă să o facă pentru motivul inițial, alții adaugă și ceva colateral (nu neaparat rău, dar se gândesc că o astfel de implicare le poate aduce pe viitor ceva ‘înapoi’).
Cunosc oameni, mă număr printre acei oameni, care aleargă, sar, merg pe bicicletă …pentru ei și pentru alții. Din punctul meu de vedere pentru acești oameni sacrificiul este sinonim cu plăcerea. Este evident faptul că alergarea nu mai e doar o simpla alergare, biciclitul e mai complicat …activitatea e mai complexa, efortul depus e înzecit mai mare. Într-un fel este ‘a win-win situation’ pentru că sportivul își va îndeplini un vis și odată cu el va ajuta pe cineva.
DAR atunci când decizi să îți dedici viața unui suflet, mai ales atunci când de la început ști că e vorba de o greutate pe care o vei duce toată viața, acela este un sacriciu! Atunci sacrificiul este benevol, gratuit și total și este din inimă, din iubire …exemplul care îmi vine cel mai des în minte este Iosif Rotariu și fiica sa Kassandra, iar eu încerc să il ajut, să o ajut …

Citește și →  cum e viața la 12 ani?

sacrificiul

Un comentariu pe “sacrificiul

  1. Alexandru spune:

    Sacrificiul…Cand ma gandesc ca cel mic al meu a ajuns la gradinita si am cautat cele mai bune oferte pentru el si am ajuns sa renunt la multe pentru ca el sa mearga la o gradinita buna, imi dau seama cat m-am schimbat de la eu cel de dinainte de a avea un copil. Nu e de rau, e de bine. Mai ales ca dupa o experienta proasta cu o gradinita am descoperit ca nu doar eu il pot ajuta ci si educatoarele care il inconjoara trebuie sa fie devotate si sa aiba grija de el. Aici fara sa fac reclama as vrea sa le multumesc celor care m-au indrumat catre puiutul pufos unde munca mea e pe jumatate facuta caci este educat si fericit, nu-l pedepseste nimeni sa-l puna la colt cand e fara chef si neatent…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *