Crăciun, Paşte, 1 Iunie, onomastică, aniversare …toate înseamnă cadouri.
E foarte interesant cum evoluează tipul, mărimea şi preţul unui cadou pe măsură ce îţi creşte copilul. Dacă nu vă daţi seama din propria ogradă, uitaţi-vă la prietenii care au copii. Oricum ar fi …se observă că în primă fază ajungi să cumperi lucruri care crezi că îi vor plăcea celui mic, de cele mai multe ori zona de inspiraţie sunt cei din jurul tău (un fel de spirit de turmă mai evoluat), pentru ca la final să descoperi variante mult mai banale/ieftine. Bebe e atât de mic încât nu ştie cum să aleagă între tot ce i se oferă, aşa că e foarte posibil să ajungă să se joace cu un ghem, o etichetă mare sau cu o sticlă de 0,5 l.
Pe măsură ce creşte, aşa până în 3 ani …ajungi să cumperi lucruri mai sofisticate care crezi că îi vor dezvolta diversele capacităţi, că doar aşa scrie pe ambalaj. De fapt copilul va continua să se joace puţin cu acele jucării, apoi le va abandona şi va cere, în mod inevitabil, jucăriile pe care le vede la alţii.
După trei ani lucrurile se schimbă, pentru că cel mic începe să înţeleagă mai multe, voi folosiţi din ce în ce mai mult sistemul de pedepse şi recompense, reclamele încep să aibă greutate. Sintagma „vreau din aia” sau „vreau şi eu” devine din ce în ce mai des folosită, iar pretenţiile sunt scumpe!
Am băgat de seamă că părinţii ajung să cumpere jucării pe care nu le-au avut când erau mici şi pe care şi le-au dorit. Acum că sunt mari au şi un pretext să le cumpere. De aici maşinile teleghidate mult prea mari sau căsuţele de păpuşi sau bucătăriile cu toate dotările. De fapt, și aici mai uit în curtea mea, al meu bebe întrebată ce a primit (și a primit PREA MULTE) a zis sinceră că a uitat, că nu știe. De fapt e normal pentru ca nevoile ei sunt cu mult mai mici în raport cu ce a primit. Asta cu primitul e o chestie delicată pentru că familia mare aduce după sine multe cadouri. Până acum vad o chestie …mai bine vorbești cu părinții în legătură cu nevoile copilului decât să primească 4 păpuși; mai bine o haină, pantalon sau …altceva util.
Cred că dincolo de nevoia copilului pentru o nouă jucărie (şi aici nu judec pe nimeni) mai e vorba şi de o „competiţie” (aiurea) între părinţi legată de valoarea jucăriei, de numărul jucăriilor şi de noutatea acestora în raport cu „moda” şi „trend-ul”.
Ce să zic …e mai uşor să dai sfaturi decât să le urmezi; pe de altă parte acesta este modul în care poţi face ulterior donaţii pentru cei care nu au nicio jucărie!
