secunda în care planeta s-a oprit
Sunt o persoană căreia ii plac mult oamenii… Și zâmbetele… Și îmbrățișările… Sunt o persoană care iubește sincer, adoră copiii și animalele, sunt o persoană care plânge la filme de dragoste și la desene animate… Sunt o persoană așa cum ești probabil și tu, și ea, și mulți alții.. Cu vise, cu planuri, cu ,,nu lăsa pe mâine ce poți face azi,,… Sunt una dintre cei mulți pentru care viața însemna ,,gălăgie,,.
Și brusc, fără să apucăm să ne dăm seama ce se intâmplă, planeta a tăcut. Zumzăiala copiilor care mergeau la grădi și la școală s-a oprit brusc. Glasul actorilor s-a oprit brusc. Sunetul viorilor s-a oprit brusc. S-a făcut liniște.. Și am auzit primăvara! Am auzit copacii inflorind, fără să ne putem bucura de mirosul lor. Am auzit păsările ciripind, fără să le putem vedea. Am auzit vântul șoptind… că planeta s-a oprit. Și miroase a teamă, a griji, a dor, a lacrimi multe…
Secunda în care planeta a tăcut. Și viețile noastre s-au schimbat brusc. Și trebuie să ne adaptăm la schimbare. Să inclinăm balanța vieții spre ceea ce contează cu adevărat. Să învățăm de la planetă că trebuie să ne oprim, din când in când, să respirăm adânc, să ne ascultăm mai mult, să ne fie frică și frica să ne facă să fim curajoși, să dăm in mintea copiilor sau să scoatem la iveală copilul din noi, să fim empatici și să ajutăm mai mult. Și să nu uităm să rămânem oameni. Cu vise, cu planuri…
Planeta ne dă o lecție… Dar poate asta ne va face mai buni! Și de-abia aștept să ieșim din nou la soare, să ne imbrățișăm, să râdem, să dansăm… Să miros a prăjituri… Și să-ți fac eclere!
Text scris de Daniela Alecse, proprietara cofetăriei L’Amande
