Există un moment în viaţa fiecărui copil şi părinte când cursurile intervin în copilăria celui mic. Iau cazul meu …care am ajuns, la un anumit moment că este indicat să găsesc ceva extra grădiniţă pentru fetiţa mea.
NU m-am gândit niciodată că un astfel de curs ar fi o evadare (aşa m-au acuzat unii), doar m-am gândit că are posibilitatea să înveţe lucruri pe care nu le învaţă de la mine sau pe care nu vrea să le înveţe de la mine.
Am început cu engleza la Palatul Copiilor. Din vorbă în vorbă am aflat că este o profesoară care acceptă copii de 3 ani şi care predă folosind cântecul, jocul şi dansul. Am mers cu bebe (nu mai e bebe, dar aşa îmi place să îi spun) şi am descoperit că îi place. A învăţat repede zilele şi are grijă să îmi reamintească ca nu cumva să ratăm vreun curs.
Apoi am mai descoperit şi cursurile de înot, cele de frământat cocă şi făcut prăjituri, diverse ateliere de pictat sau desenat.
Acum vrea să danseze. Până în 4 ani sunt puţine locuri unde poţi duce copilul şi numai dacă are ceva ritm în sânge, altfel e puţin probabil să fie acceptat sau să îi placă.
E adevărat că există şi vor exista mereu opţionalalele, dar cursurile extra grădiniţă par cele mai potrivite pentru a simţi cu toţii diferenţa (cel mic să înveţe şi tu să îţi faci de drum 🙂 ). La grădiniţă, cel puţin cea de stat, toate se fac până în ora 16, atunci când îl iei acasă, în timp ce la particulară, cursurile se ţin de obicei după 16 (de fapt fiecare „bordei” cu obiceiul lui).
Cred că e foarte important să expui copilul la diverse lucruri şi să vezi ce înclinaţii are pentru a încerca să i le dezvolţi. Eu aşa am făcut şi nu îmi pare rău, îmi pare că reuşesc să îi ofer copilului combinaţia cea mai bună (raportată la posibilităţi şi interesele ei) pe care i-o pot oferi la vârsta asta.
PS cei din bucureşti sunt cu mult mai norocoşi faţă de cei din alte oraşe, opţiunile sunt …există, pe când în rest …mai puţin (doar vreun teatru, vreun atelier ocazional)
