Sunt patru lucruri care dincolo de meseria de tată și soț mă definesc …alerg(area), pedalez, concurez. Acum experimentez şi aspectul trist şi frustrant sunt accidentat!
Ultima e cea mai tristă, dar e asumată, dar e inevitabilă. Bine-bine …dar atunci când faci buba cine are grijă de tine? Că nu prea merge să mergi la mama să te oblojească, prietenii pot oferi sfaturi, dar privirea lor nu ține loc de ecografii sau radiografii, iar gelurile, cremele, feșele elastice sau antiinflamatoarele nu pot rezolva tot. Ce vreau să spun e că de la un moment încolo nu prea mai merge să mergi pe bâjbâite, pe încercate sau pe sfaturile prietenilor – trebuie să te cauți la profesioniști!
Prima experiență de genul ăsta am avut-o pe la începutul lui 2016 când am avut dureri groaznice la genunchi în timpul Maratonului Internațional Cluj Napoca. Erau încălțările, nepotrivite cu pronația mea, dar am descoperit abia după ce am făcut un test cum se cuvine. Greșeala m-a costat cam 2 luni de pauză! Rezolvată cu un test specializat (citiți aici) și perechi de încălțări dedicate.
Acum lucrurile s-au schimbat …au evoluat, pentru că am devenit foarte atent la lucrurile (da, știu că mă repet) pe care le folosec pentru hidratare, pentru monitorizare, pentru competiții, pentru pregătire fizică. Mai mult, Tea a devenit foarte conștientă atunci când fac lucruri care au legătură cu sportul, ba chiar mă conduce spre ele sau cere lămuriri despre ele.
Deci puteți să vă închipuiți cum m-a asaltat atunci când am revenit de la o alergare prin Pădurea Băneasa accidentat. Imediat a dorit să știe cum, de ce, care e rezolvarea …cât mai multe. Pentru oricine face sport știe că o accidentare care te ține departe de ce iubești sau pune frână, e frustrant. Și mai frustrant este că de fiecare dată când mă vede Tea că pun în picioare adidașii de alergare (da! îi cunoaște foarte bine) mă şi întreabă dacă ies la o tură. Ori eu îi pun pentru că sunt confortabili la mers.
Am căutat rapid o soluție, și noroc că am prieteni alergători care au simțit cum mă perpelesc, și m-au trimis imediat la kineto. E un fel de-a spune kineto pentru că a fost vorba de un control atent la un doctor ortoped specializat pe „rănile” sportivilor, apoi la o ecografie de țesuturi moi, apoi …mi s-a întocmit un program. Sunt mai multe opţiuni în lumea sportului, dar eu am mers pe mâna cuplului Alin – Alina de la Sanador, cu care am fost programat să mă văd de 10 ori. Vor fi mai multe pentru că se pricep şi la pregătirea pentru anduranţă …pentru ultramaratoane (acolo unde vreau să ajung). Nu mă voi plânge aici despre cât de intens este antrenamentul pentru recuperare (oricum şi durerea asta e asumată), vreau să vă spun că acum încep să simt ce înseamnă să faci un antrenament la sală, alergare şi înot. DA …înot, pentru că fără el nu se poate. Deşi poate nu are legătură (de fapt nu are nici o legătură) treaba asta mă ajută atunci când îl duc pe Radu prin casă (pentru lămuriri citiţi aici).
Toate ședințele le-am început cu cele de electro-terapie în care curenţi, laser şi unde sunt aplicate în zona afectată. Am făcut şi o injecţie cu colagen şi m-am dotat cu „bandaje” de la CEP.
https://www.youtube.com/watch?v=LL7B9RX8QeE
Buuuun …acum mă aflu la finalul recuperării şi sper să apuc să îmi fac nebunia de a alerga un ultra până pe 31.12, dar un lucru este cert: cine m-a îndrumat (şi ştie ea cine este) către Dr. Bogdan Andrei, Sanador şi Alin/Alina …să îi dea Dumnezeu Sănătate şi putere de muncă că tare bine mi-a făcut.
https://www.youtube.com/watch?v=_l4HLdiZYE8
Exercițiul următor este cel mai „urât” dintre toate :))
https://www.youtube.com/watch?v=ai9_Qfb7Uv8
Va urma și un bikefit la velopedia ca să îmi fie bine și când mă dau cu bicicleta, adică să fie ajustată după cum merg, cât merg, cum stau …chestiuni despre care vom vorbi altă dată.
