Sunt doar câteva dintre cuvintele și stările pe care le aud și le simt în jurul meu – ce așteptare să am de la viitor? mi-e frică de ce rezervă viitorul! …
Să fiu sincer am ajuns să evit acești oameni pentru că simt nevoia să fiu deschis, pozitiv și optimist și asta ajunge să fie din ce în ce mai greu cu cât ne apropiem de sfârșitul verii, începutul școlii iar numărul este creștere al cazurilor de Covid-19.
Acum mă doare școala!
E o mare așteptare legată de modalitatea în care se vor desfășura cursurile. Când ai un copil de clasa a 2-a și unul la gradiniță știi două/trei chestii:
- nu poți să îi oferi acasă nivelul de instruire precum cel din clasă (cei care fac home schooling mă vor contrazice)
- on-line-ul nu poate să facă față și să ajute așa cum o face școala clasică indiferent cât de bine e pus la punct (kinderpedia este un exemplu de on-line pus la punct)
- e nevoie de contact uman, de interacțiune, de o schimbare care pare că nu mai vine
E o mare frică legată de întoarcerea la școală/grădiniță și de securitatea sanitară. Cine îi poate acuza pe părinții care vor alege să nu îți ducă copiii în septembrie?
Cine are pretenția să țină copiii cu măștile pe față și să îi țină la distanțe sănătoase unii față de alții după ce nu s-au văzut aproape 1 an.
Clasa 0? Cum, pentru cine, în ce fel? VAI DE NOI! Școala – e doar un aspect al vieții de zi cu zi.
Vin răcelile și gripa de sezon, vai de curul nostru!
Din septembrie încep răcelile, gripa se va reîntoarce. E o așteptare legată de cum vom face diferența. Păi acum stăm o mulțime să ne facem un test Covid și costă o mulțime, ce va urma? Există o așteptare legată de vaccinurile antigripale (pentru cei care cred în ele) și eventualitatea în care ele vor elimina riscul unui anumit tip de gripă. E o frică legat de obligativitatea de a merge la spital!
E o frică că virozele respiratorii, răceala și alte chestiuni pe care le consideram normale pentru sezonul rece ne vor panica maxim și ne vor sălbătici.
Este o așteptare de la cei care ne conduc să facă una și alta dar cred că ar trebui să facem și noi ceva. Cred că ar ajuta să fim și noi precauți și să ne luăm după cei pe cae îi admirăm atât de tare – nemți, austrieci, francezi, etc. Nu este de-ajuns să ne spălăm pe mâini, dar sigur salvează mult. Nu e de-ajuns să purăm mască, dar cred că este un capăt de lume să o folosim când ajungem în locuri aglomerate. O fircă de a face ceva …suntem struți 🙁
Este o așteptare de la cel de lângă tine să facă ceva, dar poate e bine să înceapă schimbarea cu tine.
Cred că e bine să pui sub semnul întrebării lucruri și să verifici, să nu înghiți nemestecat tot ce îți este servit. Cred că atunci când lucrurile devin evidente poți încerca să nu mai fi gigă contra, să fi altfel de cum ești.
Viitor? Care e așteptarea față de relații, viață, concursuri, muncă, locuit, concedii, școală?
E o frică de viitor. O frică pentru locul de muncă, pentru rate, chirie, bunici, părinți. Este o așteptare legată de ce va urma.
Zilele trecute un prieten îmi spunea că pe final de an va fi rău, iar în primăvara 2012 va fi dezastru. Oare?
Este o așteptare în piață legat de tot și orice. Sunt foarte puțini care mai fac ceva, care caută soluții și înțeleg că dacă ne luăm după frică vom fi în cap. E nevoie de consum, de producție, de cheluieli și încasări pentru a ne fi bine.
La începutul pandemiei am început seria 777, pe 25 aprilie publicam despre ce vreau cu proiectul. După ce am evadat cu toții nu am mai publicat pentru că am crezut că vom fi bine și tot ce era filmat în avans nu va mai fi bun de nimic. Era o așteptare a mea care nu s-a materializat. Deși ne mișcăm pe afară mergem după noi cu frici și vom avea piedici pe care le vom duce până în 2022! Va veni curând și seria 2.
E o așteptare …dar rămân optimist!