Recunosc că am o problemă legată de momentul în care bebe dobândește camera lui. Și am început să îmi pun această întrebare în momentul în care am văzut și auzit părinți dispuși să își lase copilul la două zile sau la două săptămâni …singur în camera lui. Nu vreau să fiu înțeles greșit, cum că ar fi rău să faci acest lucru, doar că mi-ar plăcea să știu ‘când e prea devreme sau prea târziu?’, vreau să știu când ați decis că bebe doarme singur, în camera lui.
Dacă ar fi să te iei după recomandările medicului neonatolog sau a celui de familie sau a pediatrului, el îți va spune că imediat ce ajungi acasă bebe ar trebui să doarmă în camera lui și voi în a voastră. Dacă te iei după nevoile, emotiile și lipsa de experiență din primele zile parcă e mai bine să trecă măcar câteva luni. Dacă te iei după bebe, poți să nu stai deloc sau poți să devi una dintre jucăriile lui de pluș (poate sunt mai multe variante, dar doar trei am identificat eu) până la …clasa 0.
În ceea ce mă privește cred că a fost o combinație a celor trei. Pe de o parte tot schimbatul de scutece de peste noapte, alăptatul și drumurile de orice fel, au fost mai scurte cu pătuțul lui bebe alături de patul nostru. Mai apoi (nu îmi amintesc exact momentul) bebe a dormit mai bine fără noi în cameră, motiv pentru care camera lui a devenit doar camera lui. Oricum am stat toti trei în aceeași cameră cel puțin 6 luni și nu regret nici o secundă această decizie.
Din punctul meu de vedere nu cred că am abordat greșit situația, pentru că am fost mereu în apropierea lui atunci când a vrut ceva și am reușit să învățăm mai multe despre el, despre reacțiile lui. În final programul de peste zi am ajuns astfel să-l stabilim mai clar. Am reușit să traducem mai ușor toate scâncetele și gângurelile …am reușit să dezvoltăm relația noastră mai tare, mai repede, mai profund.
Să nu credeți că altă abordare e mai puțin sănătoasă, doar că bebe …singur …în camera lui, îmi pare ca și cum după 8-9 lui de sarcină și cine știe câte altele de ‘muncă’ am trecut mai departe prea ușor, am pus ‘distanță’ când era nevoie de apropiere, am pus copilul prea repede la locul lui. Cumva aș fi simțit, dacă aș fi pus-o în camera ei, ca și cum ‘am bifat ceva, am făcut copilul, acum să ne continuăm viața’. Încă o data zic că nu vreau să acuz și nu vreau să exagerez așa că vă întreb …camera lui …din ce moment?
PS bebe nu a dormit cu noi în pat și am trecut de la pătuț la un pat clasic pe la 1 an și 9 luni, pentru că așa a cerut, deci nu am simițit că decizia de a o tine pe bebe cu noi
Cand e bebe-pilul pregatit sa doarma singur, o va face. Ex: cand fie-mea se invinetea urland cu spume ca o las sa doarma la ea in patut, singura in camera, si o facea regulat, adormind cu suspine, am decis sa o luam cu noi in pat. Pentru ea a fost bine, eu m-am linistit ca era ea fericita, dar ta-su a ajuns pe canapeaua din sufragerie satul de luat picioare in zona orei 12:20 cand se rotea fie-mea in pat precum acele de la ceasornic. Are 3 ani si tot cu mine doarme, desi mi-as dori sa nu..
Am mai auzit de astfel de pățanii și sper ca situația sa se schimbe în scurt timp. Din ce am auzit pe la alții, astfel de lucruri au durat până spre 4 ani jumate. Oricum programul prelungit de la grădiniță a fost de mare ajutor. Deci …răbdare 🙂
Am învătat pe propria piele că fiecare copil e diferit si oricâte planuri am făcut inainte de nastere ( mai ales sotia) bebele schimba tot. Fetita a dormit in patutul ei in camera noastră si de la 1 an in camera ei, însă băietelul nu se dezlipeste de mama-sa deloc. Dupa multe încercări de al obisnui in patutul lui ( care este lângă patul nostru), de camera lui nici nu mai zic că nu stă deloc, sotia a cedat si ia făcut loc in patul nostru. Acum el are 5 luni, il mai lăsăm o lună si pe urmă iar o luăm de la capăt cu patutul. Noi suntem genul de părinti care nu vrem să fortam copilul, să il lăsăm cu orele să plângă doar pentru o ambitie de-a noastra. Acum locuim in strainatate si parintii de aici decid in functie de copil , dacă e mai plangacios doarme in cameră cu părintii, dacă e mai linistit, bebelusul doarme in camera lui din prima zi dar e supravegheat de camere si baby alarme moderne de zici că e la NASA 🙂
Din ce in ce mai mult vad ca situația de dupa cum este bebele…desi am dat si de-o categorie de părinții care sunt incapatanati si ignorați la planetele copilului
Cel mai probabil totul depinde de bebel..si intr-o oarecare masura de conceptiile parintilor. Mamicile de principiu considera ca este imperios necesar sa faca orice pt bebe..indiferent daca pe viitor o sa le munceasca alegerea facuta..pe cand barbatii sunt mai rigizi in decizii(chiar daca pt unii doare)..pe principiul ca mai tarziu va fi mai bine.
La noi bebe doarme singurel in patut din prima luna..iar in camera..din luna a 6-a. Consider ca este sanatos dandu-i oarece siguranta si independenta..noi oferindu-i maximum de dragoste si atentie pe timpul zilei. Este adevarat pe de alta parte ca suntem cu urechile ciulite toata noaptea.
De ce zic ca tine de bebel?..pt ca daca plange sau vedem ca se chinuie..doarme in patul nostru. Simte nevoia de afectiune. Amuzante sunt momentele cand o pun pe pitica la mine in pat, ca face urat..si desi o las tot singura doame bine pt simplu fapt ca stie ca acolo dormim noi.
Eu unul cred ca bebe va accepta singur atunci cand e pregatit..datoria noastra e sa verificam din cand in cand daca el este pregatit.
Merci de comentariu. E bine sa mai schimbi vorba si cu tătici 🙂
Tot ce spui este adevărat si valabil si in cazul meu
La copilul Nr 2 e un pic altfel. O sa scriu despre asta
Copilul nostru nu a dormit niciodata cu noi in pat ci in patutul ei in camera noastra.. asa ne-a invatat asistenta din primele zile de viata a lui bebe si asa am procedat. Din punct de vedere al sigurantei mi se pare cea mai buna alegere. Acum bebe are aproape un an si planuim sa mutam patutul in camera ei in curand.. sper sa nu fie probleme.
ati ales foarte bine. nu vor fi probleme, nu aveti de ce sa va faceti griji. bebe va fi bine in camera lui. radu doarme si el in camera lui de la 1 an fara nicio problema. de altfel am incercat sa il mai luam cu noi in camera si a refuzat sa doarma, a vrut singur sau cel mult cu sora lui.
Am inceput serviciul din a doua săptămână după naștere si m-am tinut „tare” ca ala micu’ sa doarma in patutul lui (in aceeasi camera). Am rezistat eroic pana pe la 2,5 luni, timp in care am avut niste nopti foarte chinuite. Stateam cocosata pe marginea patului incercand sa-l adorm iar, pentru a-l pune in patut, ceea ce uneori dura si mai mult de o ora. La un moment dat am clacat. Mai ales ca a început sa nu mai doarma 5-6 ore legate, ca inainte, ci se trezea si de 4 ori pe noapte. Motiv pentru care l-am luat in pat cu noi, unde doarme si in prezent (sâmbătă implineste 6 luni). Patutul e piesa de muzeu, cu toate saltelutele si lenjeriile si apărătorile mele. Recunosc ca sunt mai odihnita. Il alaptez fara sa ma trezesc de-a binelea, iar el adoarme mai usor. Stiu ca nu e ok. Si ma gandesc cu groaza cum o sa-l dezobisnuiesc si ca va trebui iar sa sacrific cateva nopti bune ca sa doarmă din nou in patut.
iti tin pumnii cand va trebui sa te rupi de el si sa il treci in patul lui. sotul tau ce parere are despre asta? Cum se simte ca bebe doarme intre voi? felicitari ca alaptezi, este foarte important pentru copil si pentru viitorul lui. Nu am alte sfaturi fata de cele ce le-am scris 🙂
Ce te faci in.schimb.cu.un.copil care nu.doarme noaptea mai deloc, se trezeste f des, plange,.se foieste. A mea fetita are 1,6 ani si de cand am.nascut o nu a avut noapte sa doarma pana in.zori. Mai mult de 3 ore niciodata. Si baiatul a avut aceleasi pb cu.somnul. Pe ea.nici nu o pot dezvata de leganat, pusa in.patutul ei,.plange, se agita pana vomita. Am incercat sa o las sa vad pana unde.merge dar nu e ok! Asa ca n am decat sa astept!
Punctez totusi ca bb ar trebui sa si.simta mama.aproape oricand, chiar si n timpul.noptii! E o legatura care nu se desprinde asa usor, dupa ce l porti si.simti 9 luni de zile!
Sunt și excepții, dar de cele mai multe ori problema tine de noi. Părinții prin ceea ce simt transmit copilului ca ne sunt gata sa renunțe la legătura asta minunata. E un exercițiu pentru parinti și copii sa își câștige independența. Se rezolva cu răbdare și cu pași mici intr-o perioada care pare de fiecare data prea lunga. Nu e o soluție simpla mai ales când vine vorba de crescut copii. Merci de comentariu 🙂 și răbdare
Noi i-am pregatit camera la 3 ani. Si i-am tot vorbit despre asta cu 6 luni inainte, astepta cu drag momentul