Să fie de stat sau privată, să îl dau la creşă sau să aştept până se face de grădiniţă. Din câte am văzut până acum alegerea creşei sau a grădiniţei şi a momentului în care te decizi să intri în acest sistem este marea bătaie de cap a părinţilor.
Situaţia în care mă găsesc uneori este unşo ciudată, pentru că vin în contact des cu tot felul de ştiri depsre sistemul de învăţămînt de stat care …e bolnav. Nici privaţii nu stau super, dar în cazu lor lucrurile sunt mai aşezate. În aceste condiţii atunci când am decis să o ducem pe bebe la creşă, ne-am apucat să căutăm imediat alternative la privat. În timp ce căutam intens am tras cu urechea şi la discuţiile de la locul de joacă de unde am aflat lucruri interesante despre tot felul de alternative de stat. Dintre toate clasamentul era condus de Creşa Cerceluş, despre care şi pe net erau numai lucruri de bine. „Privaţi” am găsit peste tot (mă rog, în zona mea de inters geografic), doar că am considerat că e bine să analizez toate aspectele.
În primul rând am descoperit că la privat odată banii daţi, nu contează că al tău copil lipseşte din motive medicale sau …orice altceva, banii nu îi mai recuperezi, sau nu se face un calcul în consecinţă. Cum bebe, orice bebe, are tendinţa odată intrată în comunitate să răcească, am zis că poate ar fi bine să o dăm la stat unde preţul e la sfert, apoi în anul următor să trecem la privat. De ce? Pentru că la privat activităţile sunt mai numeroase. Apoi am mai realizat ceva …că activităţile sunt extra (adică alţi bani) şi la vârsta pe care o are bebe, nu ştiu cât e nevoie de activităţi. Cred că e mai important să aibă copilul o copilărie, o perioadă de joacă, că de muncă o să se plictisească 🙂
Încă nu eram convinşi că acesta este cea mai bună decizie/variantă/alegere până am auzit „plângerea” unei mămici legat exact de aspectul finaciar în raport cu câte zile a stat la creşă în acea lună. Bref …bebe a ajuns la Cerceluş unde şi-a făcut prieteni şi s-a dovedit din toate punctele de vedere o decizie excelentă. Bebe a mâncat bine, variat, sănătos. A avut parte de îngrijire, călură şi atenţie şi a învăţat şi o mulţime de lucruri potrivite vârstei ei. Nu mai zic că am scăpat de scutec, oliţă, am trecut la folosirea tacâmurilor etc.
Apoi a venit grădiniţa şi scenariul de mai sus s-a repetat. E drept că acum bebe a stat mult mai bine la capitolul imunitate, deci „pierderea” unor bani pentru că bebe ar fi lipsit nu a mai cântarit aşa de mult. Şi de această dată am considerat că o grădiniţă cu predare în vreo limbă străină sau multe opţionale sunt prea devreme. Poate ziceţi că am greşit pentru că acum o limbă străină va fi învăţată precum limba maternă, dar ne-am gândit că e un stres prea timpuriu.
În final vă spun că rămâne de văzut ce se va întîmpla după primul an de grădiniţă de stat! Oricum sunt mulţumit de deciziile pe care le-am luat până acum.
