tocmai am descoperit că dacă vrei să te angajezi este mai complicat decât aș fi crezut
…e cu mult mai complicat :))
deci mulți dintre noi se gândesc la câteva lucruri ce pot fi făcute pentru un nou loc de muncă, chestiuni simple și rapide:
- întrebi prietenii
- faci un cv și îl urci pe platformele consacrate
- îi rogi pe prieteni să își întrebe prietenii
- (RAR) unii, mai destoinici, își fac și câte un cont, în pripă, pe linkedin pentru a căuta job-uri sau se folosesc de facebook
Surpriză!
… dacă faci doar atât nu ai un job nou, nu te angajezi. Cele 4 puncte îți vor dovedi că ce faci este insuficient. Din acest moment poți spune „bine ați venit frustrări”, discuții în familie, nervii și câte și mai câte, mai este și dorul sau nostalgia după vechiul job.
Parte din ce este scris până acum mă reprezintă în proporție de 90% și asta pentru că am cont de linkedin și îl am de mai multă vreme și cumva îl folosesc frecvent. Altfel aș fi avut 100% situația de mai sus.
Adică am luat un cv format tip european (știți probabil că așa zice toată lumea că îți trebuie) am completat frumos tot și am dat save.
Am pus mâna pe telefon și am început să îmi sun prietenii care lucrează prin diverse locuri și le-am cerut ajutorul.
Am luat apoi oamenii cu care am colaborat bine și care ocupă poziții în diverse companii și i-am rugat să …mă ajute.
Am luat apoi la periat puțin linkedin-ul să văd ce pot face cu aplicația.
Am săpat puțin pe net să văd ce apare.
Gata. Atât. Apoi am început să mă frustrez.
Uite așa au trecut vreo 3 luni fără niciun rezultat. Răspunsurile erau de toate felurile: de la – ești prea nișat, de ce nu te faci antreprenor, mai lasă să treacă ceva timp după povestea aia … până la – ești mișto, dar nu avem nimic acum.
Au fost și ceva întâlniri care au rămas doar momente plăcute la o cafea cu oameni interesanți.
Ce mă fac? Răbdare nu prea mai am!
„Plânsul meu” s-a făcut într-un final auzit așa că a venit cineva și mi-a pus o serie de întrebări foarte bune:
- tu ce vrei să faci? ai o direcție clară sau ești atât de disperat încât nu îți pasă?
- vreau să schimb ceea ce simt că nu îmi face bine!
- ok, nu e ce întrebam eu dar poate ar trebui să vorbești cu cineva…
Cu alte cuvinte prietena cu pricina mă trimitea către un coach, către un head hunter. Nu mă gândisem neam la așa ceva și după refuzurile primite oare au ei soluția?
Nu strică să ai o recomandare, deși o variantă este să trimiți acel cv către agenții de recrutare sau persoane specializate până, poate, vor avea timp de tine. La mine recomandarea m-a trimis către Mihaela Forgaciu, care a fost curioasă să mă vadă.
(Atenție căutarea pe google, social media este foarte relevantă atunci când astfel de oameni decid dacă se vor vedea cu tine.)
Mă uitam la Mihaela și îmi repetam în minte obsesiv – angajezi, angajezi, angajezi, de parcă voiam să îi transmit telepatic să facă o minune.
Evident că nu merge așa, de altfel a aruncat un ochi pe cv și mi-a spus diplomatic că ar trebui schimbat și ajustat. De fapt în acea oră mi-a spus o mulțime de chestiuni de bun simț pe care frustrarea mea m-a împiedicat să le văd și să le fac.
Aveam un cv nou, acum întreb altfel „mă angajezi?”
…frumușel și drăgălaș, ba chiar și un document adițional care cuprinde toate proiectele și chestiile mișto din viața mea, într-un mod literar pe care nu le poți băgă ca atare în cv.
După discuție am înțeles cum trebuie să îmi organizez „trupele” pentru ca acel angajezi să fie o certitudine. Am reorganizat mai multe lucruri prin ecosistemul meu de social media, am schimbat abordarea în contactele pe care le-am inițiat, am căutat să fiu prezent la evenimente unde se face networking pentru a cunoaște oameni și pentru a fi cunoscut.
Apoi am mai făcut un pas am mai vorbit cu un alt recruiter – Raluca Yvonne Ionaș – și uite așa am descoperit o piramidă și o plăcintă și un excel și am învățat că nu există pomul lăudat, ci există preocupare personală, perseverență și răbdare.
Piramida spune că în vârf se află contactele directe pe care le faci pe baza unui excel, iar plăcinta este formată din multe agenții și agenți așa că ar trebui să vorbim de o livadă, nu doar de un pom lăudat.
O mică parte din ceea ce ar putea să îți spună un recruiter este
trebuie aleasă informația relevantă pentru angajator în funcție de care să decidă dacă te cheamă la interviu. Pot fi multe variante de CV agreate, mulți consultanți cu diverse opinii într-o industrie care nu are o școală recunoscută in spate, dar esența este că un CV bun este un CV care te duce la o întâlnire pentru că îi dă potențialului angajator încă din faza de lectură răspunsuri la întrebări.
În funcție de rolul pentru care candidezi un cv poate să ajungă la un recruiter jr, la directorul de HR sau la directorul general al companiei. Indiferent care dintre ei îți citește CV-ul, trebuie să înțeleagă foarte ușor ce poți să faci pentru el, cu ce îi poți fi de folos, tu și numai tu din toți candidații aflați pe piață și să se grabească să te sune de frică să nu te piardă.
Dacă reusești să speculezi corect FOMO, înseamnă că ai transmis un diferențiator valoros – înseamnă că nu ai copiat fraze standard de pe net, că nu ai avut un format prea exotic al CV-ului, că nu ai greșeli de ortografie în CV, că nu ai trecut task-uri evidente ci mai degrabă ce inseamnă un departamentul menționat, din câți oameni este compus, etc.
by Raluca Yvonne Ionaș
FINALUL
Finalul nu este încă despre un alt loc de muncă, dar am un drum mult mai clar.
Am un cv care are o formă bună și care trebuie adaptat ușor în funcție de ce îmi doresc și ce domeniu vizez. În cazul meu PR-ul și COMUNICAREA este zona țintă.
Încep un excel care să aibă mai multe zone de interes și oameni din industrii variate, mult mai multe variate decât mă gândeam inițial.
Descopăr cum să mă vând mai bine decât până acum și descopăr care sunt limitele așteptărilor pe care le am de la cei specializați (nu sunt atotputernici) așa încât limitez frustrările și direcționez mai bine eforturile.
Vă țin la curent 🙂