Cum alegi sau cum ai ales bicicleta copilului? Întreb asta pentru că știu cât de mulți sunt aceia care merg pe o idee simplă sau simplistă:

cumpăr o bicicletă colorată, ieftină, să învețe să meargă pe ea, să o strice, să facă ce vrea cu ea și abia apoi îi iau una bună

ATÂT! Doar că nu e ATÂT de simplu sau simplist. Așa ajunge un copil să aibă o bicicletă nepotrivită! E drept că este – frumos colorată/are roți ajutătoare/coșuleț/iefintă, DAR este grea/se strică ușor/este mai mare sau mai mică față de vârsta sau înălțimea copilului.

Deci cum alegi bicicleta copilului? După preț? După înălțimea copilului? După culori? După greutate? Să ‘țină’ cât mai mulți ani?

Am câteva sfaturi practice

  • să începi din vreme cu o bicicletă pedagogică (fără pedale) pentru că cel mic își va câștiga din timp echilibrul și nu va mai fi nevoie de roți ajutătoare
  • să alegi MEREU bicicleta în funcție de înălțimea copilului (să nu alegi după vârstă)
  • să alegi o bicicletă cât de ușoară. El o va împinge greu, va obosi și tu vei fi nevoit să o cari 🙁
  • bicicletele „mai scumpe” vor avea o valoare bună la revânzare. Tu doar vei completa la suma pentru o nouă bicicletă, care va fi tot de calitate.
  • dacă e o biță bună îl veți putea lua cu voi la plimbare, fără frică că se strică bicicleta în mijocul plimbării
  • va fi motiv de laudă printe copii (deși nu vrem să se întâmple asta, copii sunt mereu în competiție cu lucrurile lor)
Citește și →  nu știu ce titlu să pun, este despre dialogurile mele cu Radu

Experiența mea

Toate sfaturile vin din experiență proprie. Cât a fost mică Tea a avut pentru o scurtă perioadă un fel de bicicletă pedagogică. A fost scurtă perioada pentru că nu am înțeles de ce trebuie să dau banii pe ceva ce arată ca o bicicletă, dar nu este.

Apoi a vrut bicicletă, roz, cu coșuleț, Hello Kitty. Am luat o așa bicicletă …roz, cu coșuleț, Hello Kitty, care a venit cu roți ajutătoare și cu o greutate apreciabilă. La cumpărare mi s-a spus „ai grijă că roțile nu sunt prea bune, se pot sparge și oricum e bine să scapi de ele cât mai repede, apoi să îi iei una bună”. În 2 luni am înțeles ce a vrut să spună. Tea a lovit mai multe borduri și a spart o roată, apoi nu a vrut să continue fără, deci le-am înlocuit. Pentru că e grea mergea puțin obosea și apoi eram eu nevoit să împing sau să car la ea. Fiind cu roți ajutătoare ocupa și loc în protbagaj.

Citește și →  Despre educație sau de ce copiii mei sunt la stat

Uite așa Tea a ajuns să se uite la alte biciclete, să folosească trotineta și să îmi spună că nu crede că va mai merge 🙁 pe bicicletă.

Mi-am învățat lecția. Am dus copilul la amicul Geo la cursuri de bicicletă, apoi am fost în magazin să caut ce trebuia să cumpăr de la început pentru Tea și să caut ce trebuie și pentru Radu.

Cu alte cuvinte, cu o întârziere de aproape 3 ani (de la 2 ani a vrut bicicletă) am luat decizia bună pentru Tea. Din fericire Cu Radu am învățat din greșeli, uremază să îi iau o bicicletă pedagică, apoi va urma o biță fără roți ajutătoare.

După cum are spune amicul Alex Delcea

„luați biciclete la copii, nu mai dați banii pe prostii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *