1 iunie – păi pentru părinți … este interesant :). Adică așa este pentru mine.
Încep prin a spune că eu sunt tot copilul mamei, iar asta înseamnă că în fiecare an primesc ceva de la ai mei.
De obicei este ceva de mâncare, o pofta de-a mea. Pot fi chiftelute, șnițele, prăjitura televizor (asta e chiar amuzant, data fiind ocupația mea), orez cu lapte sau ciorbă de perișoare. Ați înțeles cum sta treaba. Cum s-ar spune scapă ușor. Totul începe cu un telefon, apoi o invitație la masă sau ueori îmi aduce „pe tavă” totul. Cu alte cuvinte e o zi foarte cool în care mă simt cireașa de pe tort.
Acum mama mea e și bunică și …mama mea are trei nepoți. La rândul lor și ei se așteaptă să primească ceva de la ea, pentru ca e 1 iunie. De fapt ei au o listă bine definită de unde așteaptă ceva – bunici, unchi, părinți.
Nu prea pricepe Tea ce și cum și de ce pe 1 iunie este cu cadouri :)), nici eu nu prea știu bine istoria acestei zile (pentru cine vrea să afle este aici un link), dar nu despre asta este vorba acum. Oricum are experiență și e trecută prin multe asemenea momente.
Buuuunnn așa cum eu știu ca va veni ceva de la ai mei, așa și copiii mei se așteaptă să primească ceva de la noi. Tea are deja vârsta unde știe cum stă treaba cu sărbătorile și momentele în care primește lucruri. Radu e la început, se ia după Tea (recuperează rapid terenul pierdut), dar cerințelor lui sunt încă modeste, Slavă Cerului; noi alegem pentru el.
Oricum ar fi trebuie să ajungem la cumpărături, prim amagazine, să vânăm prețuri și oferte. Suntem fix în faza în care cu doi copii te gândești la #maimultcumaiputin, la cum să faci să existe echilibru între copii, să nu sari calul ca sa “lovești” în Crăciun sau Ziua de Naștere.
Cum am rezolvat-o eu?
Rapid :)))) Peste drum de noi este un mare complex care are pe lângă un hipermarket și alte magazine – cu electronice, cosmetice, încălțămite și pentru copii. E un Pepco unde am mai găsit de-a lungul vremii salvarea în momente delicate. (dacă nu ai chef să te deplasezi ai o broșură de răsfoit)
1 iunie înseamnă vară, deci am decis cu soția (noi am fugit la cumpărături iar copiii au rămas cu bunicii) să ne gândim la sezonul care vine și la deplasările ce vor urma. Am dat iama în tricouri, pantaloni scurți, pijamale subțiri, jucării care te duc cu gândul al picnic, pălărie, umbrelă, tractor …
Odată rezolvată problema cadourilor am trecut la împărțit și bucurat de ele. Partea mai puțin bună este când unul dintre copii se îmbolnăvește. Radu a prins ceva, de undeva și uite așa am ajuns să ne împărțim. Eu cu Tea la picnic, iar Radu cu mama lui acasă cu tractorul. Am și poze după cum ați văzut 🙂
…
Cam așa arată 1 iunie pentru părinți, sau pentru mine. Cum e la voi? Cum va fi la anul?
PS se vede în poza de început cât m-au obosit cumpărăturile :)))) și că nu prea mai avea mâini :))))
