Ca să fiu sincer nu am fost tocmai singur și, dacă aduni oră cu oră, nu ies tocmai 3 zile, dar suna bine titlul să spun că am fost singur cu 2 copii, timp de atâtea zile.
Acum că ați aflat că sunt cocoș, și nu tocmai, să vă zic cum a stat efectiv treaba timp de 3 zile.
Oricum, grație tehnologiei, am fost în legătură cu mama copiilor în mod constant și continuu.
luni
Trezirea mea la 6:30, a copiiilor pe la 7-7:05. Am gândit că dacă vreau să ies din casă la timp pentru a ajunge peste tot, 6:30 ar fi o oră decentă. Știam deja că Radu vrea să mănânce, știam că este visator fix când nu trebuie, așa că …
Surpriza a fost că Tea a cerut de mâncare, ceea ce nu face de obicei, de aici surpriza. Aveam de cu seară hainele și bagajele pregătite, așa încât nu m-am simțit presat de timp. După ce am văzut cum își bea Radu laptele m-am stresat puțin. A început să se joace cu tipurile de cereale, să vorbească o bila cu biscuitele, laptele cu lingurița …s-a antrenat și Tea în joacă, iar eu simțeam cum iese o mână din ceas și mă pleznește.
M-am aranjat și eu, cochet fiind eu, și apoi am început să experimentez răbdarea. Teoretic nu aveam de ce să mă stresez, erau aproape îmbărcați, mai era doar spălatul pe dinți și pieptănatul, cât ar putea să dureze?
Am avut noroc că au terminat de mâncat și cu micile chestii care mai erau de făcut am ieșit din casă la 7:45. (Alex are o lista funny despre 55 de pași de ieșit din casă)
Peste 7 minute Tea cobora din mașină și intra în școală.
Unu rezolvat, mai rămânea unul :).
Radu cânta și vorbea cu ceilalți participanți la trafic, era bine, așa că totul a decurs lin, la ora 8:10 debarca în clasă.
Aici intervin ghilimelele din titlu – faptul că unul a mers la școală și altul la creșă a fost un mega ajutor. Tea este luată de bunic de la școală și singura chestiune cu care trebuia să ă preocup era ce lăsam de mâncare, iar aici a intevenit bunica.
Bunicul (copii îi spun Ucu) a vrut să meargă după Radu, așa că eu am ajuns acasă, am rezolvat temele (corectat cu Tea) și apoi am plecat cu ea spre handbal.
Înainte de asta a trebuit să rezolv o mică supărare a lu Radu, care își dorea bicicleta. Rezolvat
La 20:30 eram din nou cu toții în casă. Urma baia, spălatul pe păr și masa de seară.
La 21:45 erau în pat și dormeau, iar eu la ora 22 am tras obloanele.
marți
Am avut în mare parte aceeași desfășurare de forțe, doar că Radu a fost mega adormit și a udat patul fix după ce s-a trezit. Asta a adus după sine schimbarea așternutului, un duș pentru el și cumva lucrurile s-au decalat, dar am reușit să ajung cu toată lumea la timpul ei … la „job”.
Singura chestie negativă a fost răceala pe care am dobândit-o și care m-a lovit tare.
La ora 17 am sunat adunarea generală pentru că la ora 18 trebuia să fie prezentă Tea la o petrecere. După ce am luat copiii am fost singur, am ajuns la petrecere …si cum eram „lovit” a fost destul de greu. În final s-au ales cu o amintire frumoasă.
Le mulțumesc copiiilor mei că m-au ajutat să ajung acasă, să trec de toate micile chestiuni care țin de organizarea de seară și să încheiem ziua pe plus. MULȚUMESC Tea și MULȚUMESC Radu.
La ora 22:15 toată lumea dormea.
miercuri
Ultima zi. Copiii deja erau în vire, doreau la mama lor. Interesant era pentru mine că nu au fost conflicte sau probleme, dar era un dor de mamă care nu putea fi compensat prin nimic. Încă o dată am realizat ce important este echilibrul oferit de familie și de cei doi părinți.
Prima parte a mers ca unsă. Partea a doua a zi a fost agitată MAXIM.
Copiii deja știau că urma să revină mama lor și cam tot ce urma să facă era deja pe repede înainte. Tea a revenit rapid de la engleză, Radu a renunțat la plimbarea cu bicicleta, au fost foarte eficienți când am ajuns la cumpărături, înțelegeți. Totul pe un fundal …când mergem la aeroport și ce ne aduce mama?
Cu alte cuvinte de pe la 18:30 am auzit în mod constant că trebuie să ajungem la aeroport să o luăm pe mami.
De la ora 21 …mami a revenit și lucrurile au revenit la normal.
joi
Am ajuns târziu cu Radu la creșă :))))))), dar suntem în formulă completă.
_______________
Oricum am antrenament pentru că am mai stat singur cu ei la mare.