Te-ai gândit vreodată ce înseamnă să îi fii alături? Adică …cum vine asta …să stai fizic lângă cineva? să îl ții de mână? NU. Este despre cum să îi fiu alături soției în momentul în care află că este însărcinată? Cum să îi fiu alături la ecografii și tonele de analize presupuse de sarcină? Cum să îi fiu alături când alăptează? Cum să îi fiu alături când cel mic începe să nu mai fie atât de mic? Cam asta cred eu că înseamnă să îi fii alături. La finalul materialului am un clip care este foarte elocvent pentru ce urmeză să citiți.
Și dacă ar fi să mă adresez mamei copiilor mei în mod direct – să răspund la toate întrebările înseamnă să fiu alături de tine.
Primul hop – am rămas însărcinați/vestea
Am folosit pluralul pentru că din acel moment parcă am simțit că ne-am sincronizat într-u totul. Eram emoționați amândoi, eram speriați amândoi, făceam planuri amândoi și eram fericiți împreună. Eram alături de ea! Nu am cum să uit figura ei atunci când a ieșit din baie cu un test roz în mână și îmbujorată îmi spunea că vom deveni părinți. A fost amețitor. A doua oară, la Radu, testul a fost mov, iar eu mă învârteam ca un leu în cușcă prin bucătărie. Tea era la grădiniță.
Hopul doi – lunile de sarcină
Mamă câte drumuri am făcut atunci. Pentru că nimic nu e simplu și ușor nici acea perioadă nu a fost floare la ureche, așa că a trebuit mereu să mă simtă alături, să mă simtă acolo, prezent mereu. A fost o perioadă în care am cunoscut o mulțime de medici și am legat prietenii multe. Așa cum eu îi eram alături a fost minunat să simt că și cei pe care îi întâlneam ne erau alături. Și apoi a venit …
Hopul cu numărul trei – am născut, primă săptămână acasă
Am născut viața mea s-a schimbat. Am născut din nou, viața s-a mai schimbat odată. Prima dată și prima săptămână au fost nebune. O senzație de carusel din care nu reușeam să cobor. Aveam pătuțul Teei lângă patul nostru. Din trei în trei ore se trezea să mănânce. Soția rămânea în pat, mă trezeam, o schimbam, așteptam să tremine, o plimbam să îi scot gazele, apoi o puneam la somn …și tot așa vreo 3 luni. peste zi eram la plimbare cu Tea sau cu diverse. Dacă nu îi eram alături i-ar fi fost foarte greu, să faci singură toate cestiile alea …să hrănești copilul, să îl speli, să îl plimbi, să îl adormi. Din toate cele cred că faptul că am reușit să aduc liniște și echilibru în jur a făcut alăptarea și legătura dintre ele mai bună. Eu i-am fost alături ca ea să îi fie alături Teei. Apoi a venit Radu. Lecția era învățată, totul a decurs ca uns. Ce bine e să ai lecția învățată când viața te scoate la tablă.
Hopul patru plus infinit – viață
Pe măsură ce te apropii de momentul diversificării, începi să te pregătești pentru moment. Din perioada aceea am cele mai haioase poze și filmulețe. Cu Tea murdară din cap până în picioare, cu Tea alergând cu mâncarea prin casă, cu Tea încrecând să nimerească gura cu lingurița, cu Tea adormind în mâncare. Acum trăiesc din nou același episod cu Radu. În astfel de cazuri cel mai greu este să îți menți calmul, pentru că apare mereu întrebarea – eu ce mai gătesc azi. Asta în condițiile în care faci constant curățenie. Și cum ar arăta asta dacă nu i-aș fi alături? Nici nu vreau să mă gândesc. La cum e acum Radu …infernal.
Concluzii
Cheia este să fi alături – tu de ea și ea de tine. Cheia e să fiți un tot. Cheia este să te ridici cu ajutorul celuilalt, să te uiți în ochii partenerului și să găsești soluția fără să spui prea multe.
Tea are 5 ani, Radu are 1 an și 3 luni. Noi ne apropiem de 40.
Dacă ar fi să colorez video povestea de mai sus ar arăta așa 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=5Te0rnj_gAM
Am avut dreptate că este elocvent? Doar că noi suntem mai tineri și eu nu obișnuiesc să îmi las barbă :))
Important în toată povestea cu a fii alături este să îți alegi aliați potriviți. O idee bună este în spatele acestui link. Multe dintre soluțiile pe care le veți găsi acolo reprezintă etape din viața mea, a soției și a Teei până la 1 an și jumătate.
Foarte frumos. Pana la urma totul vine din iubire si din educatie. ‘Jumatate’ nu este un cliseu…o vorba…este chiar o jumatate. Din tot si toate. Si trebuie sa fie reciproc. Fiecare este o…jumatate. Felicitari! Pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci si mai ales pentru faptul ca vorbesti despre asta.
Multumesc. Dar e nevoie de doi, de echilibru altfel as fi un mare 0
Pai…asta spuneam…
Foarte frumos. Pana la urma totul vine din iubire si din educatie. ‘Jumatate’ nu este un cliseu…o vorba…este chiar o jumatate. Din tot si toate. Si trebuie sa fie reciproc. Fiecare este o…jumatate. Felicitari! Pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci si mai ales pentru faptul ca vorbesti despre asta.
Multumesc. Dar e nevoie de doi, de echilibru altfel as fi un mare 0
Pai…asta spuneam…