Recunoașteți suita de întrebări care încep invariabil cu ‘de ce?’ sau deja ați trecut de această perioadă?
Atunci când devii părinte sunt o serie de lucruri despre care aflică ‘sunt cele mai grele’ și încerci sa te Pregătești cum poți sau le iei așa cum vin. Trebuie să recunosc că perioada ‘de ce?’ e foarte grea. De ce? :)) pentru că dincolo de răbdarea URIAȘĂ de care trebuie să dai dovadă, trebuie să ai grijă ce spui pentru că va reprezenta o bază pentru copilul tău.
După ce eu îi răspund la un ‘de ce?’ am văzut că va folosi drept argument, într-o discuție cu un alt copil, vorbele mele, din ciclul ‘tati a spus că…’ Asta înseamnă, pentru mine, o mare responsabilitate, mai ales că al meu copil tinde să fie un fel de ‘lider de opinie’ printre copii cu care se joacă.
Cred că soția mea a intuit acest moment pentru că îmi aduc aminte cum în perioada sarcinii mă bombarda cu întrebări în buclă de tipul ‘de ce’, iar acum, cumva, par pregătit.
Bag de seamă că dacă nu ești înzestrat, cumva, de la mama natură cu răbdare, atunci această perioadă te va ucide …și presimt că vor mai fi și altele. Dacă ar fi să dau un exemplu …
– tati …de ce te speli pe dinți?
– pentru că vreau să îi am curați și nu vreau să mă certe dentistul când merg la el
– de ce te ceartă dentistul?
– pentru că am dinții murdari
– de ce ai dinții murdari?
– pentru că nu i-am spălat
– de ce nu i-ai spălat?
…iar exemplul poate continua, cum de altfel a continuat cu încă vreo 10 întrebări 🙂
Există şi o întrebare din partea părinţilor …când se termină??? După unele experienţe după un an şi jumătate (atenţie NU SE TERMINĂ NICIODATĂ, DOAR SE DIMINUEAZĂ), după alte experienţe după vreo 5-6 ani.
Cum o fi mai bine? Bănuiesc că a avea un copil curios, introspectiv e un lucru bun care arată că vrea să ştie, să descopere, că are o minte ascuţită, răbdare să ai
