despre cum ne împărțim timpul între telefonul mobil și copiii noștrii

Când ieșiți cu copilul cât de mult stați pe telefonul mobil? Nu contează că e în cărucior, că doarme, că e la locul de joacă, că mâncați pizza cu el, că sunteți în mașină, cumpărături, în vizită, cu el în cameră …că orice! Cât stați? Găsiți un moment în care trebuie să te uiți în telefonul mobil?

Adică atunci când îl plimbați prin parc în cărucior sunteți cu telefonul în mână și butonați de zor la el. Văd o mulțime (mă număr printre ei) de părinți cu căștile care își sună prietenii sau încearcă să rezolve ceva. Asta în loc să stea cu cel mic …să îl plimbe să îi povestească și să îi explice lucruri. Când părintele este cu căștile în urechi consider deja că e varianta fericită, are mânile libere și mai multă atenție la manevrarea căruciorului. De ce e lipit de telefon? Păi …

• acum am timp să stau la discuții și el se uită la ce este în stînga și în dreapta; altfel spus, arată ca și cum e fiecare cu plimbarea lui.
• doarme deci ce să fac …că doar nu stau să mă uit cum doarme; aici pot înțelege și nu am de comentat
• este orientat în așa fel încât nu mă vede și nu ar auzi ce îi spun, sau ca să mă audă ar trebui să vorbesc prea tare, așa că … oricum pentru asta îi are pe bunici; mda, ce să zic! chiar nu mai am ce să zic

Nu mai zic că am văzut cum erau să se întâmple lucruri în timp ce „împingătorii” erau prea preocupați de conversație sau de postare ca să mai vadă pe unde împing căruciorul sau pe unde calcă copilul pe care îl ține de mână.

Aaaaaaaaaa cu cărcuciorul poate mai e cum mai e …dar când văd că treaba asta se întâmplă la copii care sunt ținuți de mână, mă zbârlesc tot.

Varianta doi – mergem cu copilul la locul de joacă. Păi dacă mergem cu el în parc, el este liber să alerge și să se joace cu tot ce este acolo, eventual să își rezolve și conflictele. În principiu asta trebuie să facă, doar că acel copil mai vrea atenție și părintele cufundat în telefonul mobil nu vede și nu aude. De ce? Păi …

• uite cât ai de alergat și nu ai nevoie de mine că ești destul de mare; o mulțime de copiii se pierd sau se accidentează pentru că telefonul e mai important 🙁
• până aici și până acum era cu mine dar acum ajunși în parc du-te și joacă-te cu copiii că ai stat destul cu adulții; poftim??? dar câte ore ai stat până în acel moment, în acea săptămână cu acel copil? poate că ai afla cum se joacă și poate sunt lucruri ce trebuie corectate sau ajustate iar tu ești pe telefon
• mai stau și eu de vorbă cu alți părinți așa cum tu te joci cu alți copii și poate îți faci prieteni noi; cumva e în regulă să fie așa doar că la cât timp petrecem cu copiii ar fi indicat să încercă să facem parte din joaca lor și atunci când vom fi în plus ne putem retrage și putem reveni atunci când ne-o cer (copiii)

Ai decis că mergi cu el în oraș, la o pizza, la o prăjitură, la o ceva, dar odată așezați la masă telefonul apare lângă tacâmuri și din când în când e verificat sau chiar pasat la copil să se uite pe youtube. De ce? Păi …

• ce să facem până vine mâncarea că nu știu ce să vorbesc cu el; tocmai asta e că dacă stai prea puțin cu el nu știi ce și cum să vorbești cu el
• el oricum bate cu furculița și cuțitul în masă de se uită toată lumea și mai bine mă uit în telefon ca să nu mă enervez; păi dorește atenție și dacă face haos o obține el de undeva
• trebuie să afle lumea că am ieșit cu copilul la restaurant și să dea like că doar sunt un mega părinte; aici nici nu mă mai obosesc să comentez

La cumpărături folosim telefonul mobil pentru că vrem să știm ce mai avem de luat, pentru că am uitat lista acasă. Atât reușesc să găsesc pe post de scuză. Oricum dacă nu e la noi pentru că vorbim e probabil la el care se joacă de mama focului sau ceva. Cumva suntem din nou ieșiți împreună, dar separat 🙁

În mașină e mai dificil să stai pe telefon, dar nu imposibil, după cum vedeți în trafic în stânga sau dreapta voastră. Oricum ori e ambuteiaj ori parcă stopul nu se mai termină, deci e timp să mai citești ceva …să dai un like.

În vizită e urât că verificăm telefonul all together, deci fie că e sau nu un copil acolo telefonul mobil ar trebui să nu fie folosit decât în caz de nevoie sau mai știu eu.

Cel mai rău, deși nici una dintre cele de mai sus nu sunt bune, e atunci când ești cu el în cameră și tu rupi rețelele de socializare. În timp ce o faci te trezești că cel mic te trage de pantaloni să te roage ceva și tu îi spui „stai puțin că mai am aici ceva de citit” sau „ai răbdare că fac ceva” sau nici nu reacționezi 🙁 Urmează episodul cu urletul de rigoare ca să îți atragă atenția, iar tu lași trântind telefonul pentru că ai rămas în mijlocul a ceva. Am zugravit bine? Cam asta cred că se întâmplă în multe camere unde tehnologia e prezentă.

Dacă mă întrebați dacă am făcut așa …vă zic da …DAR m-am trezit și am realizat că copilul meu are nevoie de mine.

Later edit, adică descoperire de ultimă oră. Copilul mic-mic învață să meargă, pășește ezitant. Părintele cu o mână ține copilul, cu alta butonează. De de? Păi …

• tocmai le povestește prietenilor că cel mic face pași prin parc, poate chiar îl filmează; foarte rău face, pentru că nu e atentă la copil și într-o răsucire copilul poate avea probleme mari cu încheietura.
• trebuie să îi fac poză și să postez/trimit către soț ce face; e fix același lucru ca mai devreme, o mișcare greșită și …ca să nu mai zic că dacă te vede un kineto terapeut de copii te ceartă de îți merg fulgii

• tocmai m-a sunat cineva și trebuia să răspund; serios??? copilul învață să meargă și telefonul ăla e mai important?

Ar mai fi varianta cu ținutul în brațe și admirat lacul de pe bancă în timp ce se folosește intens telefonul. Și ar mai fi categoria de părinți care fumează și apoi se joacă cu cel mic …aoleu mă stârnesc și nu e bine.

Dacă mi-a scăpat ceva aștept să mă ajutați să completez articolul.