Suntem de-a dreptul senzaționali noi românii la mare, la plajă în România
Primul lucru care pe care îl observi când ajungi pe plaja este mizeria.
Nu, nu vorbesc și nu mă refer aici la alge, mă refer la toate lucrurile care există pe plajă și pe care uităm să le mai luăm după noi atunci când terminăm cu plaja și cu distracția pe nisip plus maști. Nu nimeni nu strânge după noi, ar trebui să strângem singuri „rahatul”.
Pe lângă peturi și pe lângă mucuri de țigară sau sticle de bere au apărut mai nou măștile de protecție care sunt nenumărate și bineînțeles că sunt uitate și aruncate peste tot. Am citit și-o un articol despre câte au ajuns să fie găsite și în mari și oceane.
Măștile sunt la fel de poluante precum peturile de plastic sau cutiile de aluminiu!
Asta cu distanțarea e o chestiune pe care o uităm cu grație mulți dintre noi. Zic asta pentru că mă aflu între 50 de familii toate cu câte unul sau doi copii, dar în afara faptului că fiecare dintre copii se joacă în mod individual distanța dintre cearșafuri și umbrele este extrem de mică. La mare este vis!
Cred că dacă m-aș apuca să mă cert cu toți oamenii care s-au așezat la mai puțin de 1 m pe lângă mine aș fi extrem de obosit.
E drept că nu-mi dau seama dacă această aglomerație e pentru că este august și este sezon sau pentru că pur și simplu nu ținem cont de niște reguli minime de protecție.
Până acum am obișnuit să ajung în septembrie la mare și atunci toate lucrurile erau ușor diferite și poate de-aici și surpriza mea, dar cumva așteptările pe care le aveam, după câte cazuri de îmbolnăviri sunt de la mare și câte știri sunt și oameni îmbolnăviți, este ca oamenii să fie mult mai atent la aceste reguli.
Nu sunt, îi doare în 14 pe românii de la mare!
Ba chiar aș putea spune că pleacă de la o premisă, care cred că este cu siguranță greșită, faptul că sunt cu copiii și ceilalți din jurul lor la rândul lor sunt tot cu copiii, deci înseamnă că nimeni nu e bolnav și că sunt în siguranță, o siguranță falsă cu siguranță.
În rest …până acum apă caldă, gălăgie destul de multă de la bumții-bumții, oameni care parchează mult prea aproape de plajă (nu zic că sunt bucureșteni) și nu-ți dai seama cum de reușesc să fac asta fără să-i tragă nimeni la răspundere, multe foarte multe alge pe care nimeni nu reușește să le găsească o soluție și prețuri nefiresc de mari.
De ce mă plâng și merg la altă mare?
Dacă acum după ce ai citit aceste rânduri te întrebi de ce mă plâng când aș fi putut să mă duc în altă parte răspunsul este simplu – pentru că toată lumea (care contează pentru mine) mi-a recomandat, mai ales în această perioadă, să stau cât mai aproape de casă. Explicația este simplă dacă aș avea nevoie de spitalizare ar fi mult mai practic să mă duc la un spital din România decât să trec prin toate lucrurile care presupun o spitalizare în altă țară. Atunci am ales România în loc de alegerea pe care aș fi făcut-o în mod natural și în alte condiții – Grecia, Bulgaria sau în Turcia unde serviciile sunt la un nivel comparabil cu Himalaya față de groapa Marianelor. Evident acolo pe vârful ăla de 7000 și ceva de metri se află serviciile din statele vecine, iar în groapă se află serviciile de pe litoralul romanesc :(.
Anul viitor o să postez poze de pe alte meleaguri
Concluzia simplă este că va fi ultimul an în care mai vin în august în România și/sau este ultimul an în care voi încerca să mai îmi fac concediu la mare în România.
Îmi pare rău România că trebuie să zic acest lucru mai ales că în 2018 povestea era foarte diferită
Dacă insistați să mergeți vă recomand să vedeți și altceva în afara plajei:
