… eu le împart în două categorii. Înainte de a vă spune ce e cu locurile de joacă, vreau spă va zic de ce am ales să mă leg de acest subiect. Pe măsură ce bebe nu a mai fost bebe, iar interacţiunea cu alţi copii a devenit din ce în ce mai intensă, experineţele de la locurile de joacă s-au înmulţit. Multe dintre cele ce s-au întâmplat au fost lucruri pozitive …lucruri ce ţin de socializare, de dezvolatarea vorbirii, de dobândirea unor „elemente” de bună creştere. Pe de altă parte …am descoperit o grămadă de dulciuri şi mâncăruri rele, de expresii şi reacţii care s-au „lipit” imediat, de conflicte între şi cu bunicii şi părinţii prezenţi.
Prima categorie (aleatorie ordinea) este cea reprezentată de locurile de joacă din marile centre comerciale. Din punctul meu de vedere ele ar trebui „folosite” atunci când vrei să te mişti repede la cumpăraturi sau când e foarte urât afară de prea mult timp şi casa sau bunicii nu mai au nimic de oferit. Din păcate am observat că din momentul în care bebe are vârsta necesară …locurile de joacă sunt asaltate. Evident că cel mic nu se supără (pentru că nu înţelege) găsindu-se brusc în mijocul unor tone de jucării şi zeci de copii, DAR cred că aceste locuri de joacă ar trebuie să reprezinte „the last resort for a quick and quiet shopping session”. Deţinătorii de astfel de locuri de joacă au simţit bine piaţa şi au venit cu „happy hours”, cu reduceri în timpul săptămânii, cu tot fel de carduri de fidelitate şi fidelizare. Recunosc că am lăsat copilul la un astfel de loc de joacă, dar am făcut asta doar după ce am văzut că nu are destulă răbdare să meragă cu mine pe unde trebuia să ajung. L-am lăsat doar dacă am văzut că nu este aglomerat şi doar când nu am avut încotro …vremea urâtă sau dorinţa mea de ma merge la o cafea nu au fost NICIODATĂ un motiv!
Cu locurile dintre blocuri sau din parcuri e o altă poveste …
– e aproape de blocul vostru?
– parcul e în cartierul/oraşul vostru?
Pentru început am observat că atunci când ajungi într-un loc unde nu eşti cunoscut, atât copilul cât şi părintele este privit uşor dubios, răutăcios – „cine mai sunt şi aştia şi ce caută aici?”, iar părinţii/bunicii devin brusc mai atenţi la copii lor atunci când sunt în preajma copilului tău. De obicei starea generală se schimbă după 20-30 de minute, atunci când treci „examenul de bună purtare”. Dacă se întâmplă să facă bebe o boroboaţă sau tu să îi protejezi copilul de un altul …pot apărea situaţii foarte neplăcute.
În parcuri este o situaţie uşor asămănătoare, doar că relaxarea e mai mare pentru că locul e mai public şi „riscul” apariţiei unor „străini” este înţeles de „localnici”.
Oricum …orice loc public presupune un grad sporit de atenţie din partea părintelui la copii, la calitatea jucăriilor şi la ce este pe jos! În multe oraşe a devenit comun materialul moale care a înlocuit nisipul (praful), doar mai sunt locuri unde nisipiul a fost păstrat pentru „binele” copiilor. Acolo unde mai există o groapă de nisip, suint şanse foarte mari ca animalele de companie din zonă să considere acel loc „wc-ul lor”.
PS1 …”locul de joacă” de acasă nu se pune 🙂
PS2 …la aceste locuri de joacă nu îţi poţi proteja copilul de bolile aduse de alţi copii, nu poţi avea garanţia, şi nici nu o ai, că cineva (ploaia şi zăpada în cazul locurilor de printre blocuri sau parcuri) va dezinfecta locurile cu pricina.
