CICĂ trebuie să şti parenting că crești copilul cum trebuie
Stau de 5 zile într-un loc plin de copii și părinți și bunici și, când vine vorba de parenting, mă apucă râsul sau plânsul, încă nu m-am decis.
____________
Aud mereu – NU, NU E VOIE, NU PUNE MÂNA, TE LAS AICI, NU STROPII și multe alte combinații de NU.
Văd mereu grija exagerată față de copil manifestată prin creme, șepci, aripioare și colaci dublate sau triplate de un părinte care are mereu mâna pe copil.
Văd mereu un bunic care aleargă cu o scobitoare care are în vârf o bucată de fruct.
Văd mereu părinți care sunt scufundați în telefonul mobil.
Văd copii care mănâncă chipsuri sau dulciuri foarte dulci pe care le „sting” cu suc acidulat.
Văd părinții care își ceartă copilul în văzul celorlalți și nu le pasă sau nu se gândesc că mai cel mic este și va fi afectat de comportamentul acesta.
Văd lucruri care, pentru mine par ciudate și ușor out of place.
Îi ştiţi pe aceeia care se pozează și postează constant și non-stop cu copilul? Primesc like-uri, încurajări, felicitări …Nu postarea este problema ci subiectul ei pentru mai târziu (o fi frumos în curu gol cel mic, dar când va fi mare poate că nu îl va ajuta ipostaza, asta ca să nu mai zic de alte catogorii de „public”)
DAR
Văd și părinți care se joacă cu copilul lor, ceea ce e minunat.
Văd părinți care nu exagerează în grija față de cum și pe unde aleargă sau se cațără cel mic.
Văd părinți care nu se crizează când cel mic cade, când cel mic decide să de descalțe și să alerge în picioarele goale sau este ud din cap până-n picioare.
Văd părinți care, atunci când sunt la locul de joacă, nu se preocupă doar de copilul lor, ci de toţi copiii. Joaca este liantul.
____________
Parenting 1 la 1 în lumea reală înseamnă cu totul altceva față de ce scrie în cărți, față de sfaturile de la specialiști sau cursurile Uraniei. Vorbim foarte des despre bule, pentru că realitatea este că wc-ul este în curte, nu ai trotuare pe unde să împingi căruciorul, parcurile sunt prea puțin dotate, acolo unde există, și enumerarea poate merge în multe, foarte multe, direcții ale societății în care trăim.
Recunosc că sunt puternic influențat de câteva evenimente din viața mea când scriu aceste rânduri și, din păcate, sunt câteva știri tulburătoare legate de copii care circulă și care, din păcate, nu vor putea schimba ceva profund în societate.
_____________
Cum sunt eu? Am momente în care nervii mei (provocați de acțiuni personale) ajung să se răsfrângă asupra copiilor, în public, uneori. Sunt momente în care mai spun „te las aici” și sunt momente în care nu îi feresc de mâncăruri sau băuturi nesănătoase, sunt momente în care ridic vocea și sunt momente în care reușesc să mă abțin și să mă echilibrez în acțiunile mele față de ei.
Dar una peste alta trăiesc într-o bulă unde îmi e bine, dar lumea este foarte diferită faţă de bula mea.
_____________
NU cred că societatea noastră va înțelege prea curând, sau vreodată, ce e acela parenting și ce face el. E mai ușor să spunem că părinții noștri ne-au crescut și că noi am iești bine și gata.
Dacă mai aveți chef să mai citiți pe subiect: aici, aici, aici …adică am mai scris :))
______________
Definiţia din wikipedia sună cam aşa – Parenting or child rearing is the process of promoting and supporting the physical, emotional, social, and intellectual development of a child from infancy to adulthood. Parenting refers to the intricacies of raising a child and not exclusively for a biological relationship.
