Sunt sigur că fie că ești tată, mamă, bunic, bunică, orice grad de rudenie …ai cel puțin un moment haios cu și despre copilul tău. Interntul e plin de astfel de momente filmate și nici eu nu duc lipsă de astfel de filmulețe. Unele pot fi difuzate, altele …nu vor vede niciodată „marele sau micul ecran”. Pffffff, păi am un milion de povești și de momente, pentru că sunt cele petrecute cu Tea, apoi sunt cele petrecute cu Radu și apoi sunt cele petrecute cu amândoi. Ce să aleg?
Nici nu contează foarte tare 🙂 O să pornesc de la scutece și bebelușeală (ăsta este un termen auzit tot mai frecvent la unele mame corporatiste) pentru că Radu tocmai ce aleargă în fundul gol prin casă în refuzul lui de a fi îmbrăcat. E tare haios cum râde și cum se ascunde în timp ce eu încerc să îl conving să punem scutecul. OOOOO tocmai a intrat și sora lui în joacă și îl aleargă și îi zice că îi va purta ea scutecul. Îi iubesc!
Radu e foarte simpatic și nu zic asta pentru că este al meu, dar are el un fel de a fi și o privire și un zâmbet …știe foarte bine ce vrea. Șmecherul!
Mulți copii atunci când au de făcut no2 se ascund. Nu și Radu, el sprijină un colț de ceva, se înroșește puțin și apoi o ia din nou la alergat. Nu pare că este deranjat de faptul că apoi umblă cu un mega miros după el. E mai deranjat de momentul în care e schimbat. Se agită, se supără, se învârte, urlă …pare că e ceva tare rău ce i se întâmplă. Evident că am un filmuleț și evident nu îl voi publica :))) Când totul este liniștit (mai sunt și momente de acest gen) ori o ia la „fugă” prin casă cu scutecul în mână și râde cu gura până la urechi, ori refuză să se îmbrace pentru că se trage de puță (am scris despre acest moment aici). Am aflat că toată această descoperire e importantă pentru că ne apropie de momentul în care vom folosi olița.
Tea nu era așa …ea se ascundea și cumva tot comportamentul ei ne-a îndemnat să folosim olița mai repede decât am fi crezut noi. Totdeauna mi-a părut că a fost foarte fericită când a scăpat de scutece. Cu băieții am înțeles că e mai de durată …voi descoperi. Uite așa sunt din nou tată începător :))
Cu bunicii e de povestit. Pe vremea lor totul era diferit, de fapt mulți dintre bloggerii care scriu acum de rup au trecut prin experiența scutecelor din bumbac, spălate și apretate :))). Ei bine acum bunicii au de luptat cu un scutec care are arici pe parți sau, în variantele mai noi, se trag precum chiloțeii. Teoretic nu sunt probleme sau nu ar trebui să fie. Dacă ați ști de câte ori am dat peste scutec pus invers sau prins doar într-o parte. Cel mai amuzant este episodul în care Tea o învață pe bunica ei să îi pună scutecul cum trebuie fratelui.
- Tea: deci …mami folosește aia roșie cu buline sub fundu’ lui Radu
- Bunica: nu …mă descurc
- Tea: te rog să faci așa pentru că nu știi ce este în scutec
- Bunica: am mai schimbat scutece, chiar și pe ale tale.
- Tea: Da știu, dar, a fost atunci de mult și poate ai uitat
- Bunica: da nu e greu, uite cum fac
- Tea: Heiiiii vezi ca desenul e în față și trebuie să pui ariciul pe semn, o să strângi prea tareeeee
- Bunica: Pai să nu cadă
- Tea: oricum după ce îl ștergi bine …Ia să văd l-ai șters bine? Dai acum cu cremă să nu fie roșu
- Bunica: offfff
- Tea: totul trebuie să fie bine
În timp ce scriu, scena de care vă povesteam mai sus s-a încheiat, Radu e îmbrăcat, iar Tea se ține de nas pentru că i se pare că scutecul e prea mirositor, deși e de mult aruncat. Hahahahaha. Mă gândesc că suntem norocoși, că sunt un tată fericit, pentru că cei doi copii nu au avut iritații extreme, nu am avut probleme de la șervețele folosite și nici nu am fost nevoiți să schimbăm/încercăm toate mărcile de scutece de pe piață. Dar un lucru este cert: astfel de probleme sunt foarte întâlnite și trebuie să ai mare grijă de sănătatea celor mici.
Nu e lucru ușor să fii tată, dar este o „meserie” plină de recompense.
