Cunosc o mulțime de cazuri în care copilul a dormit până târziu în patul părinților. Când zic târziu mă refer la vârsta de 7 ani sau 11 ani! Când zic dormit mă refer la ceva constant, nu ceva ocazional sau provocat de vreun vis sau boală.
Am mai scris despre momentul în care ar trebui să fie în camera lui sau când a fost mutat. Am mai vorbit despre cum merge să fie pus la somn, adică ce a funcționat la mine. Știu că ce merge la mine nu are cum să meargă la toată lumea 🙂
Mă gândesc
…că dacă nu reușesc să fac treaba asta cu dormitul la o vârstă mai fragedă, va fi din ce în ce mai dificil după aceea.
Mă gândesc că un copil în patul părinților poate să fie o piedică în calea unei relații, din nou, normale între cei doi.
Am avut curiozitatea să caut pe net poveștile legate de situația de față și în cele mai multe dintre cazuri am găsit doar titluri de genul „The biggest mistake I made with my newborn …”
Am mai descoperit o chestie care pare mega ciudată – noi nu știm să adormim de unii singuri, treaba asta trebuie să o învățăm!!!
De cele mai multe ori se întâmplă ca tu, părinte, să cânți copilului, să îl legeni, să îl plimbi cu mașina etc. orice să îl adormi. Îi mai știu pe unii care stăteau și numărau până la 200 înainte de a-l pune în pat să fie siguri că după tot tratamentul de adormire e sigur adormit. Strange!
Pe de altă parte, sunt părinții care îl lasă pe cel mic să plângă în pat un timp înainte de a adormi și gata. E o categorie mică, asta cu lăsatul, pentru că cei mai mulți urăsc să își audă copilul plângând.
Să faci tot teatru ăla înainte de somn e nasol, pentru că pe termen lung, ajungi să stai după el până adoarme și să ajungi repede când se trezește.
Tea a dormit și doarme fără asistență, ceea ce înseamnă că o trimit la somn și totul e bine până a doua zi dimineață. Dacă se trezește peste noapte de la vreun vis vine la noi (uneori). Așa a fost cam de la început.
Radu e diferit. A fost adormit și asta înseamnă că mai mereu trebuie să merg cu el la somn. Vrea să știe că sunt lângă el până adoarme. Se mai întâmplă să se trezească și să fie gălăgios pentru că nu suntem lângă el :(. Una peste alta lucrurile ar fi stat diferit dacă eram mai hotărâți, așa cum am fost la Tea.
Revin puțin la situația în care există o serie de mici chestii care sunt bune de adormit copilul – la un moment dat nu vor mai funcționa! La un moment dat va trebui să faceți povestea cu lăsatul în cameră și lăsat să plângă.
Somnul copilului este un element mai important decât crezi din viața ta socială. Cu cât reglezi chestia asta mai repede, adică doarme la el în cameră fără asistență, cu atât recâștigi tu și partenera ta timpul vostru.
Să auzim de bine 🙂
